Printesa si copilul

Posted by: Ana in Crestinism Add comments
............................................................................................................................................................................................................................ Meditatia Isihasta este perla stralucitoare a spiritualității occidentale. Permite pentru oricine o practica obținerea unui miracol: a fi spiritual în mijlocul vietii, a avea pace in suflet indiferent de cat de agitata si dificila ar putea fi viata. SUNTEM IN LUME, DAR NU SUNTEM AI LUMII Aici link-ul pentru INITIERE TEORETICA IN MEDITATIA ISIHASTA ................................................................................................................................................................

Dacă cineva Îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea, însă, de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, iar auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar.

Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac şi îi spuse:

– Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca.

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce a văzut a umplut-o de uimire şi tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, încă şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească.

Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.

La aproape şapte ani după acestea, se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze, râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă, cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seama, se vindecase şi ea.

“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană; 

când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă; 

când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit; 

când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să-l mângâi; 

când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el; 

când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie; 

când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă; 

când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez; 

când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea; 

când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă; 

când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii.”

 

Sursa text: dupa o povestire de Bruno Ferrero

 

 

........................................................................................................................................................................ VA SUGERĂM SĂ VĂ INSCRIETI IN LISTA DE NEWSLETTER pentru a putea avea o legatura directa in cazul unor comunicari importante sau articole speciale semnificative. Pentru aceasta este suficient sa trimiteti un mail cu mentiunea „Pentru newsletter” la adresa : isihasm777@gmail.com. ................................................................................................................................................................

Comments are closed.