Un preot de la tara, mergand cu treburi spre satul vecin, a vazut o femeie din parohia sa spalandu-si rufele in rau si, apropiindu-se, a intrebat-o:
– Duminica, la slujba, am vazut ca nu m-au ascultat toti cu atentie. Poate am vorbit lucruri prea svante si ma gandesc, duminica asta, sa vorbesc mai pe intelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai inteles din ce am spus eu la predica ?
– Painte, i-a raspuns su smerenie femeia, eu n-am multa carte, dar as vrea sa va intreb sin eu ceva: vedeti panzele ce le spal eu acuma? Apa trece prin ele si le curata. Credeti ca au ele habar de cum le-a curatat apa ? Si cu toate astea, devin albe si frumoase. Nu inteleg eu, in biserica, to cuvantul sfintiei tale, dar simt in sufet caldura Duhului Sfant, care ma curateste de pacat, asa cum apa aceasta curata panzele mele.
Tare multumit a plecat preotul vazand un om care nu e cu gandul la cele sfinte, ci si cu sufletul.
“La Dumnezeu ajungem printr-un anumit mod de viata, nu printr-un anume fel de a gandi.” – Christos Yannaras