Un alpinist urca un perete montan foarte abrupt. La un moment dat, alunecă pe o stâncă şi era la un pas de a se prăbuşi în abis; se mai ţinea doar cu degetele de la o mână de colţul acelei stânci. Niciodată în viaţa lui nu fusese credincios, trăise doar în distracţie şi plăceri. Dar în acel moment s-a gândit la Cel de Sus; poate se va produce un miracol. Plin de speranţă, s-a uitat către cer şi a întrebat:
– E cineva acolo sus?
Spre bucuria şi uimirea lui a auzit o voce:
– Da, fiule!
Cu şi mai multă speranţă alpinistul întrebă:
– Ce să fac ca să scap din această situaţie?
Iar vocea îi răspunse:
– Căieşte-te pentru păcatele făcute şi dă-ţi drumul liniştit.
Nefiind exact răspunsul pe care-l aştepta, alpinistul se uită din nou în sus şi întrebă:
– Mai e şi altcineva acolo sus?