Etimologia cuvantului filocalie provine din limba greaca si anume din cuvantul “filo” care inseamna iubire, si “kalos” care inseamna frumusete, deci intelesul ei este “ iubire de frumusete”, o frumusete care este totodata si bunatate, si sfintenie, adica o frumusete care nu implica doar o dimensiune estetica, ci una spirituala si morala, si care isi afla expresia deplina in Dumnezeu. Efortul continuu al omului spre asemnarea sa cu Dumnezeu este inteles ca o aspiratie a acestuia spre frumusetea nobletei de sus asa cum sune Sfantul Grigore de Nazianz, intr-o antologie a scrierilor lui Origene.
De altfel sfintii Vasile cel Mare si Grigore de Nazianz sunt printre primii sfinti crestini care au folosit termenul de filocalie. Cu vremea termenul s-a extins in lucrari cu un continut asemenator, transformandu-se intr-o mare colectie de scrieri ascetice si mistice rasaritene, alcatuite de Sfintii Parinti si scriitori ai bisericii crestine intre secolele IV si XVI. Antologia acestor texte a fost intocmita de Sfintii Nicodim de la muntele Athos (1749 – 1809) si Macarie de Corint (1730- 1805) si a fost publicata pentru prima oara la Venetia in anul 1782.
Filocalia poate fi reprezentata ca o intreaga documentatie pentru desavarsirea spirituala a fiecarui crestin, ea fiind impartita in mai multe teme sau subiecte, dintre care cele mai importante ar fi: Akedia, Ascultarea, Credința, Cunoaștera, Curajul, Frica, Curvia, Curatia, Deznadejdea, Trezvia, Dragostea, Bunatatea, Mila, Meditatie, Frica de Dumnezeu, Evlavia, Imparatia Cerurilor, Patimile, Parintele Sipritual, Plansul, Pocainta, Saracia – Avaritia, Smerenia – Mandria, Spovedania si lista poate inca continua.
Aceste subiecte sunt tratate fiecare in parte, astfel incat adevaratul cautator spiritual sa poata intelege mai bine aceste aspecte morale, religioase si etice, care impreuna alcatuiesc un ghid de nepretuit pentru cel care il pote accesa si intelege.
In afara de aceasta clasificare mai exista o alta, si anume, scrieri grupate dupa autori.
Dintre Sfintii Parinti care ne-au lasat aceste comori de intelepciune, adevarate diamante de spiritualitate, mentionam pe urmatorii: Antonie cel Mare, Avva Filimon, Grigorie Sinaitul, Ioan Damaschin, Maxim Marturisitorul, Simeon Evlaviosul, Talasie Libianul si Africanul, Teognost, Vasile de la Poiana Marului. Acestia nu sunt decat cativa dintre cei care fiind inspirati de Dumnezeu, au asternut pe hartie, gandurile si trairile lor tainice in legatura cu tot ceea ce este sfant, frumos, si bun, incercand sa-si aduca aportul la cresterea spirituala a semenilor lor.