![\"\"](\"http:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-content\/uploads\/2012\/07\/augustinus.jpg\" "\\"augustinus\\"")
<\/a><\/p>\n\u201cDe Civitate Dei”? a fost scris\u0103 \u00eentr-un moment de criz\u0103 \u00een care Apusul era descump\u0103nit \u00een fa\u0163a invaziei \u015fi jefuirii cumplite a Romei de c\u0103tre vizigo\u0163ii lui Alaric \u00een 410. Conceput\u0103 ini\u0163ial ca o scriere polemic\u0103 fa\u0163\u0103 de acuza\u0163iile aduse cre\u015ftinilor de c\u0103tre p\u0103g\u00e2ni, \u201cDe Civitate Dei \u201c a devenit un r\u0103spuns providen\u0163ial \u015fi genial al bisericii cre\u015ftine occidentale la provoc\u0103rile viitorului iar idealul augustinian a constituit punctul de plecare pentru zidirea unei noi civiliza\u0163ii.<\/p>\n
Sf Augustin plaseaz\u0103 istoria pe o ax\u0103 temporal\u0103 liniar\u0103 care \u00eencepe potrivit dogmei cre\u015ftine de la facerea lumii de c\u0103tre Dumnezeu (Geneza biblic\u0103) \u015fi se termin\u0103 \u00een momentul Judec\u0103\u0163ii de Apoi.. Datorit\u0103 p\u0103catului originar, \u00een urma alung\u0103rii din Rai, \u00eentraga crea\u0163ie divin\u0103 se scindeaz\u0103 \u00een dou\u0103 entit\u0103\u0163i spirituale. Astfel au ap\u0103rut cele dou\u0103 cet\u0103\u0163i: una este cea a spiritelor rele \u015fi malefice, Cetatea Satanei, a doua cetate fiind guvernat\u0103 de legile divine. Este Cetatea lui Dumnezeu \u00een care nu exist\u0103 dec\u00e2t iubire \u015fi d\u0103ruire pentru cel\u0103lalt, o cetate sf\u00e2nt\u0103 ai c\u0103rei locuitori sunt \u00eentr-o lupt\u0103 permanent\u0103 \u015fi total\u0103 cu slujitorii Diavolului, r\u0103zboi ce va dura p\u00e2n\u0103 la venirea lui Christos pe p\u0103m\u00e2nt, p\u00e2n\u0103 la Judecata de Apoi – moment ce marcheaz\u0103 sf\u00e2r\u015fitul axei temporale a istoriei. Num\u0103rul locuitorilor acestei cet\u0103\u0163i sfinte, al lupt\u0103torilor lui Christos trebuie s\u0103 sporeasc\u0103 continuu p\u00e2n\u0103 la \u00eenfr\u00e2ngerea definitiv\u0103 a diavolului. Cetatea lui Dumnezeu devine pentru cre\u015ftinii occidentali, declara\u0163i de c\u0103tre Biseric\u0103 ca fiind solda\u0163ii lui Chrisos, un obiectiv viitor, un crez istoric, un deziderat ce trebuie transmutat din sfera teologic\u0103 \u015fi spiritual\u0103 \u00een lumea real\u0103, temporal\u0103, politic\u0103. \u201cDe Civitate Dei \u201cnu este numai prima interpretare filosofic\u0103 cre\u015ftin\u0103 a istoriei, ea este totodat\u0103 un document oficial ce stabile\u015fte Bisericii Romano-Catolice un obiectiv politic concret.<\/p>\n
Datorit\u0103 Sf. Augustin, istoria, timpul \u015fi spa\u0163iul devin c\u00e2mpul de lupt\u0103 dintre cele dou\u0103 cet\u0103\u0163i iar Biserica apusean\u0103 \u00ee\u015fi asum\u0103 rolul dinamic de a organiza \u015fi conduce r\u0103zboinicii cre\u015ftini \u00een lupta lor \u00eempotriva slujitorilor satanei, du\u015fmani ai Bisericii \u015fi deci ai Dumnezeului cre\u015ftin.<\/p>\n
Transform\u00e2nd idealul spiritual augustinian \u00eentr-un obiectiv terestru concret, Biserica roman\u0103 se transform\u0103 la r\u00e2ndul ei \u00eentr-un stat al lui Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt, cu un conduc\u0103tor spiritual dar \u015fi temporal totodat\u0103- papa, considerat \u201clocum tenens Christi”?- loc\u0163iitorul lui Christos pe p\u0103m\u00e2nt (cf. Matei16), o institu\u0163ie cu o ierarhie strict\u0103, cu vasali fideli, cu dreptul de a emite legi \u00een numele lui Dumnezeu \u015fi de a aplica for\u0163a oriunde \u015fi oric\u00e2nd \u00eempotriva du\u015fmanilor s\u0103i considera\u0163i du\u015fmanii lui Christos \u015fi copiii Satanei, iar aceast\u0103 transformare este legitimat\u0103 prin obiectivul z\u0103mislirii Cet\u0103\u0163ii lui Dumnezeu. Cre\u015ftinii occidentali sunt declara\u0163i de Biseric\u0103 o armat\u0103 ce este convins\u0103 c\u0103 poate folosi orice mijloace pentru distrugerea celor considera\u0163i de Biseric\u0103 \u201cslujitori ai Satanei”?, fiecare catolic trebuie s\u0103 capete credin\u0163a c\u0103 face parte din \u201cMilitia Christi”?- armata lui Christos, c\u0103 de fiecare fapt\u0103 a sa depinde nu numai propria-i m\u00e2ntuire dar mai ales depinde soarta \u201cCet\u0103\u0163ii lui Dumnezeu”?.<\/p>\n
\u00cen fiecare comunitate, \u00een fiecare burg sau sat, preotul este cel care organizeaz\u0103 lumea din jurul s\u0103u. Biserica devine cea mai \u00eenalt\u0103 cl\u0103dire din a\u015fezare, de aici se guverneaz\u0103 comunitatea. Sacerdotul cre\u015ftin protejeaz\u0103 cetatea, sub \u00eendrumarea lui se organizeaz\u0103 noua lume occidental\u0103. Istoria acestei lumi se \u00eemplete\u015fte str\u00e2ns cu cea a institu\u0163iei ecleziastice. Biserica roman\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103 solidarizeze masele cu idealul ei augustinian care devine \u015fi al lor. Odat\u0103 cu r\u0103sp\u00e2ndirea cre\u015ftinismului printre germanici, conflictele dintre ace\u015ftia \u015fi latini se estompeaz\u0103 treptat \u015fi ia na\u015ftere o nou\u0103 form\u0103 de solidaritate uman\u0103, legat\u0103 de sentimentul apartenen\u0163ei comune la armata lui Christos. Identitatea lingvistic\u0103\/cultural\u0103 devine mult mai pu\u0163in important\u0103 dec\u00e2t calitatea de fiu credincios al Bisericii romane.<\/p>\n
Organizarea social\u0103 a societ\u0103\u0163ii apusene este subordonat\u0103 aceluia\u015fi scop al edific\u0103rii cet\u0103\u0163ii lui Dumnezeu. Occidentalii sunt grupa\u0163i \u00een trei ordine: oratores-clericii, oamenii Bisericii, cei care se roag\u0103 lui Dumnezeu, bellatores-nobilii, cei care lupt\u0103 cu du\u015fmanii Bisericii pentru gloria lui Dumnezeu \u015fi laboratores- cei care muncesc pentru primele dou\u0103 st\u0103ri. Biserica roman\u0103 \u015fi lumea apusen\u0103 sunt nucleul viitorei \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii divine pe p\u0103m\u00e2nt iar Sf P\u0103rinte de la Roma conduce aceast\u0103 lume ca reprezentant al lui Christos. Aceasta este prima mare victorie a Bisericii cre\u015ftine apusene din istorie. Biserica are un ideal, un crez politic, are la dispozi\u0163ie o armat\u0103 supus\u0103 capabil\u0103 de orice pentru a z\u0103misli \u201cCetatea lui Dumnezeu”?.Biserica roman\u0103 \u00ee\u015fi asum\u0103 pe deplin caracterul catolic-universal.. Occidentul catolic \u00eencepe treptat s\u0103 se deschid\u0103 spre exterior \u015fi va \u00eencepe din Cetatea Etern\u0103, precum odinioar\u0103 Imperiul Roman, cucerirea lumii. Dar acum primordial\u0103 este \u00eendeplinirea \u0163elului spiritual augustinian-r\u0103sp\u00e2ndirea mesajului cre\u015ftin \u00een \u00eentreaga lume ce urmeaz\u0103 s\u0103 fie condus\u0103 spiritual \u015fi temporal de Roma-capitala cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii, capitala Cet\u0103\u0163ii lui Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n
Primii care vor adopta idealul augustinian vor fi c\u0103lug\u0103rii irlandezi. Din m\u0103n\u0103stirile lor, ace\u015fti primi solda\u0163i ai lui Christos, misionari \u015fi civilizatori totodat\u0103 vor porni din secolul al V-lea prima cruciad\u0103 spiritual\u0103 a Bisericii romane: cre\u015ftinarea \u015fi organizarea noilor popoare ale Europei apusene. Ei \u00eentemeiaz\u0103 noi m\u0103n\u0103stiri, adev\u0103rate cet\u0103\u0163i ale spiritului, unde vor zidi temeliile culturii occidentale. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, influen\u0163a lor nu este numai spiritual\u0103 ci \u015fi politic\u0103. Datorit\u0103 lor \u015fi urma\u015filor lor, Imperiul Franc al lui Carol cel Mare nu va fi doar o \u00eencercare-surogat de reconstituire a Imperiului Roman ci prima mare ac\u0163iune temporal\u0103 a spiritului catolic, prima \u00eencercare de ridicare pe p\u0103m\u00e2nt a \u201cCet\u0103\u0163ii lui Dumnezeu”?. Imperiul Carolingian este simbolul politic al noii lumi \u00een care valorile romane \u015fi germanice se \u00eembin\u0103 armonios cu cele cre\u015ftine. Nu putem ignora rolul major al Sf. Augustin \u00een istoria medieval\u0103 apusean\u0103. Dac\u0103 l-am ignora, n-am putea \u00een\u0163elege \u00eencerc\u0103rile occidentale de reconstituire a Imperiului Roman, cruciadele, Inchizi\u0163ia, spiritul creator al catolicului pentru care ac\u0163iunea, faptele au o importan\u0163\u0103 deosebit\u0103, spiritul lui de conquistador cu sabia \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 \u015fi Biblia \u00een cealalt\u0103, r\u0103zboinic \u015fi misionar totodat\u0103. N-am putea \u00een\u0163elege istoria evului mediu occidental catolic<\/p>\n
Augustin \u015fi Scepticismul<\/p>\n
Pentru o perioad\u0103 Augustin este atras de scepticismul Academiei platonice t\u00e2rzii, pentru ca, treptat, s\u0103-\u015fi modifice atitudinea astfel \u00eenc\u00e2t una din primele sale scrieri de dup\u0103 convertire este Contra academicilor, un atac la adresa scepticismului academic.<\/p>\n
Scepticii argumentau c\u0103 ceea ce ne ofer\u0103 sim\u0163urile este incert \u015fi \u00een\u015fel\u0103tor: un b\u0103\u0163 introdus \u00een ap\u0103 ne pare fr\u00e2nt, un turn p\u0103trat pare rotund privit de la o anumit\u0103 distan\u0163\u0103 etc. Alt\u0103 surs\u0103 a cunoa\u015fterii nu exist\u0103, deci cunoa\u015fterea este \u00eendoielnic\u0103. Augustin nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte acest \u201eempirism”? al scepticilor, fiind de p\u0103rere c\u0103 cunoa\u015fterea nu provine \u00een \u00eentregime din sim\u0163uri. Sim\u0163urile, de\u015fi cu adev\u0103rat limitate \u015fi nedemne de \u00eencredere, au o utilitate practic\u0103 \u015fi trebuie s\u0103 le lu\u0103m ca punct de pornire \u00een acest sens relativ.<\/p>\n
\u00cen Confesiuni, X, Augustin va deosebi \u00eentre lucrurile care se afl\u0103 \u00een minte \u00een mod direct (\u00een sine) \u015fi lucrurile care sunt prezente \u00een minte indirect, prin reprezentare sau imagine. De bun\u0103 seam\u0103, o achizi\u0163ie cultural\u0103 din vremea educa\u0163iei sale sceptice, c\u0103ci, \u00een momentul c\u00e2nd critic\u0103 scepticismul (adic\u0103 doctrina pe care tocmai o p\u0103r\u0103sise), pune problema la fel: \u00een senza\u0163ie lucrurile sunt prezente indirect, prin reprezent\u0103ri, date senzoriale sau impresii. Prin urmare nu avem acces la obiectele exterioare \u00eensele, dec\u00e2t la imaginile \u015fi impresiile pe care sim\u0163urile ni le dau despre acestea. Ceea ce se afl\u0103 \u00een mintea noastr\u0103 nu este un lucru ci o imagine sau o reprezentare a lui. Nu suntem deci \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 judec\u0103m ca \u015fi cum am avea acces la lucrurile \u00eensele, ci ca \u015fi cum am avea acces la imaginile lor, spun\u00e2nd: \u201eV\u0103d imaginea (reprezentarea, semnul, intermediarul) unui b\u0103\u0163 fr\u00e2nt \u00een ap\u0103”?, \u00een loc de \u201eV\u0103d un b\u0103\u0163 fr\u00e2nt”?. C\u0103ci, dac\u0103 lucrurile nu ne sunt accesibile \u00een sine ci numai prin intermediul imaginilor, imaginile \u00eensele sunt indiscutabile c\u0103ci se afl\u0103 nemijlocit \u00een mintea noastr\u0103. Putem s\u0103 ne \u00een\u015fel\u0103m asupra unui obiect (necunosc\u00e2ndu-l pe el, ci o imagine a lui, care poate fi eronat\u0103), dar nu ne putem \u00een\u015fela asupra imaginii pe care o avem (c\u0103ci pe aceasta o avem \u00een mod nemijlocit \u00een mintea noastr\u0103). Mintea se \u00een\u015feal\u0103 asupra obiectelor materiale, dar nu se poate \u00een\u015fela asupra imaginilor pe care le are. Aceste imagini sunt \u00een minte \u015fi, chiar dac\u0103 nu sunt obiectele \u00eensele, sunt ni\u015fte mesaje despre obiecte. Acesta este momentul \u00eendoielii sceptice. Scepticii se \u00eendoiesc de adev\u0103rul acestor mesaje, a imaginilor, \u00een m\u0103sura \u00een care \u2013 noi neav\u00e2nd acces la obiecte \u2013 ele nu pot fi niciodat\u0103 verificate de c\u0103tre mintea noastr\u0103. \u00cendoiala sceptic\u0103 este, p\u00e2n\u0103 \u00een acest punct, rezonabil\u0103, fiind expresia unei dileme care \u00eel va fr\u0103m\u00e2nta peste secole \u015fi pe Kant: obiectul pe care vreau s\u0103-l cunosc, ca lucru \u00een sine, \u00eemi este inaccesibil, tot ceea ce pot percepe este un fenomen; dar cum pot \u015fti dac\u0103 acest fenomen nu este pur subiectiv \u015fi arbitrar?<\/p>\n
Augustin ocole\u015fte aceast\u0103 dilem\u0103 spun\u00e2nd c\u0103 imaginile \u00eensele, fiind prezente \u00een minte nemijlocit, pot constitui un dat principial cert pentru mintea noastr\u0103. Nu putem spune despre lucruri nimic f\u0103r\u0103 a gre\u015fi, dar putem spune ceva, despre imagini \u015fi reprezent\u0103ri, f\u0103r\u0103 riscul de a gre\u015fi: \u201eeste principial cert c\u0103 am imaginea unui b\u0103\u0163 fr\u00e2nt \u00een ap\u0103”?. Aceasta este prima parte a criticii aduse scepticilor. Scepticii se \u00eendoiau de posibilitatea cunoa\u015fterii pornind de la caracterul \u00een\u015fel\u0103tor al sim\u0163urilor, care li se p\u0103rea c\u0103, deform\u00e2nd imaginea lucrurilor percepute, anuleaz\u0103 posibilitatea oric\u0103rei certitudini. Augustin le r\u0103spunde c\u0103 tocmai con\u015ftientizarea acestei bariere este prima certitudine pe care o avem.<\/p>\n
Cel de-al doilea pas al demersului critic porne\u015fte de la anularea premisei sceptice conform c\u0103reia sim\u0163urile sunt singura surs\u0103 a cunoa\u015fterii. Trebuie s\u0103 accept\u0103m, conform lui Augustin, c\u0103 mintea are acces \u015fi la altceva dec\u00e2t la ceea ce \u00eei furnizeaz\u0103 sim\u0163urile. \u00cen primul r\u00e2nd, ea poate con\u015ftientiza faptul c\u0103 are acces nemijlocit la imagini, care, de\u015fi nu sunt copii fidele ale lucrurilor fizice, pot fi, ca atare (ca imagini), obiecte ale cunoa\u015fterii. \u00cen al doilea r\u00e2nd, mintea \u00eens\u0103\u015fi, sub forma actelor sale, este o prezen\u0163\u0103 nemijlocit\u0103, deci un dat principial cert. Putem \u015fti nemijlocit c\u0103 avem o minte sau un intelect (ce ar putea mijloci acest fapt?), c\u0103 mintea sau intelectul nostru are via\u0163\u0103, deci noi \u00een\u015fine avem via\u0163\u0103 (iar\u0103\u015fi, nimic nu se interpune \u00eentre minte \u015fi propriul s\u0103u act de a fi \u00een via\u0163\u0103) \u015fi, ca o consecin\u0163\u0103, \u015ftim c\u0103, av\u00e2nd via\u0163\u0103, exist\u0103m.<\/p>\n
Premisa principal\u0103 a acestui tip de argument este identitatea (\u201enemijlocirea”?) dintre subiect \u015fi intelect: eu \u00eenseamn\u0103 intelectul meu. Este premisa care va justifica, \u00een epoca modern\u0103, curentul ra\u0163ionalist, dar este \u00een acela\u015fi timp \u015fi o premis\u0103 care subzist\u0103 \u00een \u00eensu\u015fi miezul empirismului (ca \u015fi al scepticismului comb\u0103tut de Augustin): accept\u00e2nd c\u0103 singura surs\u0103 a cunoa\u015fterii este senza\u0163ia, presupunem c\u0103 vorbim despre accesul la un obiect al cunoa\u015fterii (lumea extern\u0103 a obiectelor materiale) al unui intelect cunosc\u0103tor, diferit de lumea extern\u0103, intelect cu ajutorul c\u0103ruia eu, subiectul, cunosc ceea ce \u00eemi dau sim\u0163urile. Empirismul nu poate face abstrac\u0163ie de aceast\u0103 presupozi\u0163ie dec\u00e2t cu riscul de a postula imposibilitatea principial\u0103 a cunoa\u015fterii: chiar dac\u0103 sim\u0163urile, sursa unic\u0103 a cuno\u015ftin\u0163elor, ar furniza informa\u0163ii certe despre lumea extern\u0103, \u00een absen\u0163a identit\u0103\u0163ii intelectului cu subiectul aceste informa\u0163ii nu ar avea cui s\u0103 se adreseze, c\u0103ci procesele de memorare, analiz\u0103, sintez\u0103, abstractizare etc. ar fi cel pu\u0163in \u00eendoielnice pentru un subiect care nu \u015fi-ar asuma paternitatea lor.<\/p>\n
Augustin porne\u015fte de la aceast\u0103 premis\u0103 (a\u015fa cum va face \u015fi Descartes, mai t\u00e2rziu) \u015fi, postul\u00e2nd natura intelectual\u0103 a subiectului cunosc\u0103tor (identitatea eu-intelect), formuleaz\u0103, \u00eenaintea lui Descartes, un argument ontologic.<\/p>\n
\u00cen afar\u0103 de actele min\u0163ii, Augustin mai admite posibilitatea unor adev\u0103ruri nemijlocite pe care nu le-am dob\u00e2ndit prin sim\u0163uri: adev\u0103rurile matematicii \u015fi propozi\u0163iile etice a priori (de exemplu: \u201eBinele este preferabil r\u0103ului”?). Aceste adev\u0103ruri nemijlocite sunt prezente \u00een sine \u00een mintea noastr\u0103 \u015fi nu altfel; ele trebuie s\u0103 fie a\u015fa din moment ce le cunoa\u015ftem cu certitudine. Datorit\u0103 acestor argumente scepticismul este de nesus\u0163inut: cunoa\u015fterea cert\u0103 este posibil\u0103 dar nu prin sim\u0163uri ci prin introspec\u0163ie. Lovitura de gra\u0163ie adus\u0103 scepticismului se g\u0103se\u015fte \u00eens\u0103 \u00een micul tratat Despre fericire. Dac\u0103 concedem scepticilor c\u0103 atingerea adev\u0103rului este imposibil\u0103, atunci ei, scepticii, care totu\u015fi se afl\u0103 \u00een c\u0103utarea adev\u0103rului, se g\u0103sesc \u00een situa\u0163ia de a nu fi ferici\u0163i. Dar \u201enu este fericit cel ce nu are ce-\u015fi dore\u015fte (…); or, nimeni nu este \u00een\u0163elept dac\u0103 nu este fericit: deci un academic nu este \u00een\u0163elept”? . Ulterior, cre\u015ftinismul se va dovedi foarte receptiv la aceast\u0103 tez\u0103 augustinian\u0103 a c\u0103ut\u0103rii adev\u0103rului \u00een suflet, care va dob\u00e2ndi \u2013 chiar \u00een formularea lui Augustin \u2013 dimensiuni mistice.<\/p>\n
Iluminarea \u015fi teoria ideilor divine<\/strong><\/p>\n Problema cunoa\u015fterii la Augustin presupune \u015fi doctrina ilumin\u0103rii. Cunoa\u015fterea presupune prezen\u0163a nemijlocit\u0103 a obiectului cunoscut \u00een fa\u0163a agentului cunosc\u0103tor (mintea), motiv pentru care Augustin nu poate prelua \u00een totalitate ideea platonic\u0103 a reminiscen\u0163ei \u015fi nici nu va dezvolta, propriu-zis, o doctrin\u0103 a ideilor \u00eenn\u0103scute. Pentru Augustin este important\u0103 teza c\u0103, \u00een toate cazurile de cunoa\u015ftere, este necesar\u0103 iluminarea divin\u0103 \u015fi mai ales faptul c\u0103 obiectele cunoa\u015fterii autentice sunt de natur\u0103 ideal\u0103, idei divine. \u00cen discu\u0163ia anterioar\u0103 am ar\u0103tat c\u0103 cunoa\u015fterea senzorial\u0103 nu este o cunoa\u015ftere autentic\u0103 ci este mai degrab\u0103 felul \u00een care sufletul \u201eguvernator”? este atent la trupul pe care \u00eel comand\u0103. Cunoa\u015fterea \u00een sens propriu este numai cunoa\u015ftere a unor idei de natur\u0103 divin\u0103.<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, \u015ftim c\u0103 intelectul uman este o creatur\u0103, fiind situat pe un nivel inferior al ierarhiei universale, deci sub ideile divine, motiv pentru care nu poate avea nici o putere asupra lor. Cum poate totu\u015fi intelectul uman s\u0103 cunoasc\u0103 ideile divine, din moment ce, neav\u00e2nd putere asupra lor, nu poate \u00een nici un fel s\u0103 le \u201eprind\u0103”? sau s\u0103 intre \u00een contact cu ele, pentru simplul motiv c\u0103 nu poate exercita nici un fel de ac\u0163iune asupra lor? Pe de alt\u0103 parte, nu se poate renun\u0163a nici la ideea c\u0103 obiectele cunoa\u015fterii trebuie s\u0103 se afle \u00een contact nemijlocit cu intelectul cunosc\u0103tor. Solu\u0163ia dat\u0103 de Augustin este c\u0103 noi nu avem puterea de a produce \u00een mintea noastr\u0103 o cunoa\u015ftere a ideilor divine dar ea are totu\u015fi loc pentru c\u0103 este produs\u0103 \u00een noi de c\u0103tre ceva mai \u00eenalt dec\u00e2t propriul nostru intelect. \u00cen acest fel cunoa\u015fterea nu este un produs al intelectului nostru ci urmarea ilumin\u0103rii. Agentul care produce cunoa\u015fterea ideilor divine \u00een intelectul uman nu poate s\u0103 fie \u00eens\u0103 ceva mai prejos dec\u00e2t ideile \u00eensele deoarece ar \u00eensemna din nou c\u0103 ceva mai prejos dec\u00e2t ideile ar exercita o putere asupra lor, pun\u00e2ndu-le \u00een intelectul nostru. Prin urmare agentul ilumin\u0103rii nu poate fi altul dec\u00e2t Dumnezeu.<\/p>\n \u00cen acest fel, Augustin respect\u0103 doar o parte din teoria platonic\u0103 a cunoa\u015fterii. Cunoa\u015fterea poate avea loc numai prin contact direct cu ideile cunoscute (a\u015fa cum spusese \u015fi Platon), iar ideile cunoscute sunt de natur\u0103 divin\u0103. \u00cens\u0103, dac\u0103 la Platon problema contactului nemijlocit este rezolvat\u0103 prin doctrina reamintirii (posibil\u0103 acolo deoarece sufletul este de natur\u0103 divin\u0103), Augustin apeleaz\u0103 la Iluminare deoarece sufletul este creatur\u0103 \u015fi nu poate \u201ep\u0103stra”? sau aduce \u00een actul cognitiv ceva asupra c\u0103ruia nu are putere. Prin natur\u0103, contactul cu ideile (cunoa\u015fterea, adic\u0103) este ceva divin, un lucru pe care omul nu \u015fi-l poate \u00eensu\u015fi. Dac\u0103 omul este capabil de cunoa\u015ftere, este pentru c\u0103 Dumnezeu creeaz\u0103 aceast\u0103 cunoa\u015ftere \u00een intelectul uman, oferind-o ca pe un dar divin.<\/p>\n Augustin discut\u0103 c\u00e2teva concepte \u015fi judec\u0103\u0163i certe, necesare \u015fi imuabile care cu siguran\u0163\u0103 nu pot proveni din sim\u0163uri \u015fi deci trebuie s\u0103 le avem de la Dumnezeu, cum ar fi conceptul de unitate sau judecata \u201eBinele trebuie s\u0103 fie preferabil r\u0103ului”?.<\/p>\n Teoria gra\u0163iei divine<\/strong><\/p>\n Augustin este primul care a elaborat o teorie sintetic\u0103 despre gra\u0163ia divin\u0103, \u00een contextul eforturilor sale de combatere a pelagianismului (Quaestiones diversae). Pelagianismul zilelor lui Augustin nega p\u0103catul originar dar \u015fi imortalitatea \u015fi integritatea lui Adam, altfel spus, \u00eentreaga lume supranatural\u0103. Ideea lui Pelagius, de origine stoic\u0103, afirma emanciparea complet\u0103 a omului fa\u0163\u0103 de Dumnezeu \u015fi puterile sale nelimitate \u00een privin\u0163a binelui \u015fi r\u0103ului. Omul este capabil, conform acestei teorii, s\u0103 ob\u0163in\u0103, f\u0103r\u0103 nici o interven\u0163ie din partea lui Dumnezeu, un control complet asupra pasiunilor sale (apatheia). Datorit\u0103 acestei capacit\u0103\u0163i, datoria absolut\u0103 a omului este evitarea, prin propriile sale puteri, a oric\u0103rui p\u0103cat. Nu exist\u0103 o ierarhie a p\u0103catelor \u015fi nu exist\u0103 p\u0103cat \u00een afara puterii de control a agentului uman. Augustin se opune acestui sistem afirm\u00e2nd c\u0103 Dumnezeu este, prin gra\u0163ie, st\u0103p\u00e2nul absolut al voin\u0163ei \u015fi c\u0103, sub ac\u0163iunea gra\u0163iei, omul este liber. Concilierea \u00eentre omnipoten\u0163a lui Dumnezeu \u015fi libertatea uman\u0103 depinde de guvernarea divin\u0103.<\/p>\n Suveranitatea absolut\u0103 a lui Dumnezeu<\/strong><\/p>\n Primul principiu al lui Augustin const\u0103 \u00een afirmarea suveranit\u0103\u0163ii complete a lui Dumnezeu asupra voin\u0163ei. Toate actele virtuoase, f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, necesit\u0103 o interven\u0163ie divin\u0103 sub forma unei providen\u0163e eficiente care preg\u0103te\u015fte dinainte orice act bun al voin\u0163ei (Retractationes, I, IX, 6). Nu este vorba despre faptul c\u0103 voin\u0163a nu poate realiza un act virtuos ci despre ideea c\u0103, f\u0103r\u0103 interven\u0163ia providen\u0163ial\u0103, ea nu ar \u00eenclina c\u0103tre bine. Exist\u0103 dou\u0103 niveluri ale gra\u0163iei: a) gra\u0163ia virtu\u0163ilor naturale, darul universal al providen\u0163ei, care preg\u0103te\u015fte motiva\u0163iile eficiente ale voin\u0163ei; aceasta este gra\u0163ia acordat\u0103 tuturor oamenilor, chiar \u015fi celor necredincio\u015fi (gratia filii concubinarum); b) gra\u0163ia virtu\u0163ilor supranaturale, dat\u0103 odat\u0103 cu credin\u0163a. Aceasta din urm\u0103 este gra\u0163ia fiilor (gratia filiorum), adic\u0103 a oamenilor lui Dumnezeu.<\/p>\n Libertatea oamenilor<\/strong><\/p>\n \u00cen al doilea r\u00e2nd, Augustin afirm\u0103 c\u0103 libertatea oamenilor r\u0103m\u00e2ne intact\u0103. Augustin nu renun\u0163\u0103 niciodat\u0103 la principiul libert\u0103\u0163ii voin\u0163ei, astfel \u00eenc\u00e2t sistemul s\u0103u \u00eencearc\u0103 ob\u0163inerea unei sinteze \u00eentre afirmarea libert\u0103\u0163ii \u015fi a gra\u0163iei divine. Din acest motiv, el nu postuleaz\u0103 existen\u0163a unei puteri umane complete de alegere: ceea ce face omul nu depinde \u00een totalitate de libera alegere; acceptarea sau respingerea credin\u0163ei este anticipat\u0103 dinainte de Dumnezeu.<\/p>\n F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, omul are puterea de a alege \u00eentre bine \u015fi r\u0103u, c\u0103ci altfel nu ar fi posibil\u0103 responsabilitatea, meritul sau culpa; Augustin, repro\u015f\u00e2nd \u00eens\u0103 pelagienilor exagerarea rolului alegerii individuale, spune c\u0103 nu exist\u0103 un echilibru perfect \u00eentre alegere \u015fi gra\u0163ie: acest echilibru se g\u0103sea numai la Adam, dar a fost distrus odat\u0103 cu p\u0103catul originar. \u00cen starea c\u0103zut\u0103, omul este \u00een situa\u0163ia de a lupta \u00eempotriva \u00eenclina\u0163iei spre r\u0103u; el \u015fi-a pierdut acea libertate perfect\u0103 \u015fi senin\u0103, libertatea f\u0103r\u0103 lupt\u0103, de care dispunea Adam. Libertatea omului c\u0103zut este una tensionat\u0103, conflictual\u0103, problematic\u0103. Aceast\u0103 libertate nu ne ajut\u0103 dec\u00e2t cel mult s\u0103 ne direc\u0163ion\u0103m alegerea c\u0103tre acceptarea gra\u0163iei.<\/p>\n Concilierea gra\u0163iei \u015fi a libert\u0103\u0163ii. Problema predestin\u0103rii<\/strong><\/p>\n Cum se poate rezolva aceast\u0103 antinomie \u00eentre libertatea omului \u015fi gra\u0163ia divin\u0103? Pe de o parte, se afirm\u0103 puterea lui Dumnezeu de a direc\u0163iona alegerea uman\u0103 (voin\u0163a liber\u0103), de a converti p\u0103c\u0103to\u015fii, iar pe de alt\u0103 parte ni se spune c\u0103 respingerea ori acceptarea fie a gra\u0163iei, fie a p\u0103catului, depind de voin\u0163a liber\u0103. Mul\u0163i exege\u0163i au considerat c\u0103 aceste dou\u0103 principii sunt ireconciliabile. Pe acest motiv a fost posibil\u0103, de pild\u0103, aprecierea conform c\u0103reia doctrina augustinian\u0103 a gra\u0163iei este o \u201emare gre\u015feal\u0103 dogmatic\u0103”? . Aceasta pentru c\u0103, a\u015fa cum sublinia Eug\u00e8ne Portali\u00e9 , gra\u0163ia augustinian\u0103 a fost \u00een\u0163eleas\u0103 ca un fel de impuls supraimpus de Dumnezeu, \u00een absen\u0163a c\u0103ruia voin\u0163a nu se poate manifesta.<\/p>\n Cheia problemei st\u0103 \u00een felul \u00een care Augustin explic\u0103 guvernarea divin\u0103 a voin\u0163elor. Astfel, voin\u0163a nu decide niciodat\u0103 f\u0103r\u0103 un motiv, adic\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fie atras\u0103 de un bine pe care \u00eel percepe \u00een obiect. Numai c\u0103 aceast\u0103 percep\u0163ie asupra obiectului nu st\u0103 \u00een puterea absolut\u0103 a omului. Este privilegiul lui Dumnezeu s\u0103 determine fie cauzele exterioare care ac\u0163ioneaz\u0103 asupra percep\u0163iei, fie Iluminarea interioar\u0103 care ac\u0163ioneaz\u0103 asupra sufletului. \u00cen acest fel, decizia voin\u0163ei se exercit\u0103 asupra unei conjuncturi de situa\u0163ii pe care o creeaz\u0103 Dumnezeu. Omul este st\u0103p\u00e2nul g\u00e2ndurilor sale primare, f\u0103r\u0103 a putea determina obiectele, imaginile \u015fi prin urmare motivele care se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 min\u0163ii sale. Conform teoriei sale despre cunoa\u015ftere, sufletul este con\u015ftient de imaginile pe care le vede, fie prin percep\u0163ie fie prin iluminare, dar nu este cauza lor: pe de o parte, cauzele externe ale imaginilor percepute sunt guvernate de Dumnezeu, iar pe de alt\u0103 parte, ilumin\u0103rile divine provin de asemenea de la Dumnezeu.<\/p>\n Mai mult, Dumnezeu \u015ftie dinainte r\u0103spunsul pe care sufletul, dispun\u00e2nd de toat\u0103 libertatea posibil\u0103, \u00eel va da acestor factori exteriori. Astfel, \u00een cunoa\u015fterea divin\u0103, exist\u0103 pentru fiecare voin\u0163\u0103 creat\u0103 o serie indefinit\u0103 de motive care, de facto, c\u00e2\u015ftig\u0103 adeziunea omului cu privire la ceea ce este binele. Dumnezeu dispune, \u00een omniscien\u0163a sa, de suficiente motive pentru a-l salva pe Iuda, de pild\u0103, sau de a-l pierde pe Petru. Nici o voin\u0163\u0103 nu ar putea rezista planului divin. \u00cen acest fel, Dumnezeu, datorit\u0103 autonomiei sale perfecte, poate cauza motive pentru orice fel de alegere a sufletelor individuale, anticip\u00e2nd \u015fi r\u0103spunsul acestora. \u00cen acest sens, gra\u0163ia este infailibil\u0103, de\u015fi liber\u0103.<\/p>\n Din acest motiv Augustin spune c\u0103 acel om care a ac\u0163ionat conform binelui trebuie s\u0103 mul\u0163umeasc\u0103 lui Dumnezeu pentru c\u0103 i-a trimis o inspira\u0163ie eficient\u0103 (adic\u0103 un sistem de factori exteriori \u00een care a putut percepe binele datorit\u0103 unei ilumin\u0103ri directe asupra sufletului), \u00een timp ce altora le-a negat sau am\u00e2nat aceast\u0103 favoare. Cel care a primit-o este un ales.<\/p>\n \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 explice aceast\u0103 aparent\u0103 contradic\u0163ie, Augustin scrie o epistol\u0103 numit\u0103 De Diversis quaestionibus ad Simplicianum, \u00een care formuleaz\u0103 un r\u0103spuns direct, adresat unor c\u0103lug\u0103ri care \u00eel \u00eentrebaser\u0103 asupra problemei. Pe de o parte este ne\u00eendoielnic c\u0103 voin\u0163a bun\u0103 exist\u0103 datorit\u0103 gra\u0163iei, astfel \u00eenc\u00e2t nici un om nu poate s\u0103-\u015fi asume vreun merit dup\u0103 cum nici o form\u0103 de libertate nu i se va opune, de\u015fi are aceast\u0103 putere. \u00cen acest sens, gra\u0163ia ac\u0163ioneaz\u0103 \u00eentr-un mod eficient \u015fi nu cauzal, \u00eentr-un mod analog celui \u00een care ac\u0163ioneaz\u0103 argumentele retorice: fiecare om are puterea \u015fi libertatea de a se opune unor argumente persuasive. El poate insista \u00een opinia sa personal\u0103 \u015fi poate s\u0103 se opun\u0103 f\u0103r\u0103 m\u0103car s\u0103 \u00eencerce a asculta argumentele care i se aduc. Poate \u00eens\u0103 s\u0103 le asculte \u015fi, \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-le, se va l\u0103sa convins de ele. Sufletele umane au dispozi\u0163ii foarte diverse \u015fi este aproape o chestiune de \u015fans\u0103 dac\u0103 fiecare dintre ele va \u00eent\u00e2lni la un moment dat argumentul potrivit cu dispozi\u0163ia sa, adic\u0103 acel argument care s\u0103-i permit\u0103 s\u0103 perceap\u0103 binele ca motiv pentru alegere. Dumnezeu, \u00eens\u0103, conform acestei analogii, este retorul perfect, adic\u0103 \u015ftie foarte bine ce situa\u0163ie este potrivit\u0103 fiec\u0103rui suflet pentru ca acesta s\u0103 poat\u0103 avea acces la motivul alegerii binelui. Aceasta este gra\u0163ia: Dumnezeu ne ofer\u0103 acele percep\u0163ii care, \u00een acord cu pre\u015ftiin\u0163a sa, constituie tocmai situa\u0163ia fericit\u0103 pentru ca iluminarea noastr\u0103 s\u0103 aib\u0103 loc. Din acest motiv gra\u0163ia nu ac\u0163ioneaz\u0103 cauzal: de\u015fi situa\u0163ia optim\u0103 ne este oferit\u0103 de Dumnezeu, alegerea ne apar\u0163ine. Astfel, eficien\u0163a gra\u0163iei nu \u00eenseamn\u0103 faptul c\u0103, f\u0103r\u0103 ea, noi nu am avea capacitatea de a alege binele ci faptul c\u0103 f\u0103r\u0103 gra\u0163ie noi nu am dori binele. Gra\u0163ia este invita\u0163ia f\u0103r\u0103 de care noi nu am avea un obiect al dorin\u0163ei.<\/p>\n Exist\u0103 multe c\u0103i prin care Dumnezeu ne poate invita la credin\u0163\u0103 \u015fi, dintre ele, fiec\u0103rui suflet i se potrivesc numai unele. Dumnezeu \u015ftie ce form\u0103 de invita\u0163ie va fi acceptat\u0103 de fiecare suflet, conform dispozi\u0163iei sale \u015fi care va fi respins\u0103. Ale\u015fii sunt acei oameni c\u0103rora Dumnezeu le adreseaz\u0103 acea invita\u0163ie potrivit\u0103, adic\u0103 eficient\u0103.<\/p>\n Problema care r\u0103m\u00e2ne este cum anume trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegem aceast\u0103 selec\u0163ie operat\u0103 de Dumnezeu atunci c\u00e2nd unora le adreseaz\u0103 invita\u0163ia potrivit\u0103 iar altora le-o am\u00e2n\u0103 sau pur \u015fi simplu nu le-o trimite. Este gra\u0163ia un \u201einstrument”? al predestin\u0103rii? Semipelagienii g\u00e2ndeau problema \u00een termenii unei egalit\u0103\u0163i de \u015fanse: Dumnezeu predestineaz\u0103 la salvare pe to\u0163i oamenii, d\u00e2ndu-le tuturor gra\u0163ia, \u00een m\u0103sur\u0103 egal\u0103. Libertatea uman\u0103 este cea care decide dac\u0103 unul sau altul dintre indivizi accept\u0103 invita\u0163ia sau nu, astfel \u00eenc\u00e2t num\u0103rul ale\u015filor nu este cunoscut. Un sistem opus este predestina\u0163ionismul, pe care semipelagienii \u00eel atribuiau \u00een mod eronat lui Augustin \u015fi care spunea c\u0103 Dumnezeu prestabile\u015fte num\u0103rul ale\u015filor \u015fi al damna\u0163ilor; \u00een acest sens, iadul \u015fi raiul se vor umple cu oameni care au fost ale\u015fi dinainte \u015fi care nu pot face nimic pentru a modifica acest destin. Acesta va fi de fapt sistemul lui Calvin.<\/p>\n \u00centre aceste dou\u0103 opinii extreme, Augustin a formulat o pozi\u0163ie ingenioas\u0103 prin care afirm\u0103 ambele adev\u0103ruri \u00een acela\u015fi timp: a) stabilirea ale\u015filor de c\u0103tre Dumnezeu este real\u0103, gratuit\u0103 \u015fi constituie gra\u0163ia gra\u0163iilor, acordat\u0103 \u00een mod selectiv, dar b) aceasta nu anuleaz\u0103 dorin\u0163a lui Dumnezeu de a salva omenirea integral, lucru care depinde \u00eens\u0103 de libertatea uman\u0103. Ale\u015fii dispun de posibilitatea de a-\u015fi refuza statutul de ale\u015fi, dup\u0103 cum ceilal\u0163i oameni dispun de libertatea \u015fi puterea de a se ridica prin alegeri proprii la statutul de ale\u015fi. Astfel, de\u015fi Dumnezeu acord\u0103 gra\u0163ia absolut\u0103 numai unor anumi\u0163i oameni (acesta fiind, pentru Augustin, misterul cel mai \u00eenalt), pe de alt\u0103 parte este la fel de adev\u0103rat c\u0103:<\/p>\n a) nici un om nu este privat de libertate;<\/p>\n b) nici un om nu este lipsit de puterea de a se opune r\u0103ului;<\/p>\n Aceste dou\u0103 enun\u0163uri fac ca predestina\u0163ionismul s\u0103 nu fie compatibil cu doctrina lui Augustin. El afirm\u0103, de altfel, repetat \u015fi explicit c\u0103 to\u0163i oamenii ar putea fi salva\u0163i dac\u0103 aceasta ar fi \u015fi dorin\u0163a lor. De aceea este inexact s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 gra\u0163ia divin\u0103 diminueaz\u0103 sau anuleaz\u0103 responsabilitatea individului, dup\u0103 cum este o eroare caracterizarea doctrinei augustiniene despre predestinare ca \u201edeterminism”?.<\/p>\n Faptul c\u0103 Dumnezeu cunoa\u015fte ante rem care va fi alegerea fiec\u0103ruia dintre oameni \u015fi ofer\u0103, \u00een acord cu aceast\u0103 pre\u015ftiin\u0163\u0103, fiec\u0103ruia invita\u0163ia potrivit\u0103 (de\u015fi \u015ftie c\u0103 unii o vor refuza), nu este un factor cauzal. Dimpotriv\u0103, tema iubirii lui Dumnezeu \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte, poate, aici mai mult dec\u00e2t \u00een alt\u0103 parte, un context optim: de\u015fi \u015ftie c\u0103 o anumit\u0103 persoan\u0103 va refuza alegerea credin\u0163ei, Dumnezeu nu anuleaz\u0103 nim\u0103nui posibilitatea de a se salva. Faptul c\u0103 cei ale\u015fi \u015fi cei os\u00e2ndi\u0163i constituie (din punctul de vedere al pre\u015ftiin\u0163ei divine) dou\u0103 \u201eliste \u00eencheiate”? nu se datoreaz\u0103 imposibilit\u0103\u0163ii omului de a alege destinul s\u0103u ci dimpotriv\u0103 lipsei de voin\u0163\u0103 a acestuia de a face ceva.<\/p>\n Din punctul de vedere al cunoa\u015fterii noastre temporale, acest lucru pare a fi o predestinare, o determinare cauzal\u0103. Din perspectiva cunoa\u015fterii atemporale (cum este cea divin\u0103) acest lucru este un fapt: cei numi\u0163i \u201evase ale m\u00e2niei”? (os\u00e2ndi\u0163ii) nu sunt numi\u0163i astfel conform unei alegeri divine arbitrare ci conform faptului c\u0103 Dumnezeu \u015ftie deja ceea ce noi nu putem afla dec\u00e2t dup\u0103 \u00eencheierea istoriei.<\/p>\n \u00cen acest sens, fiin\u0163a uman\u0103 nu poate s\u0103 renun\u0163e la exercitarea alegerii \u015fi voin\u0163ei sale libere \u00eentruc\u00e2t, chiar dac\u0103 Dumnezeu \u015ftie dinainte care va fi finalitatea lor, nu exist\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre pre\u015ftiin\u0163a divin\u0103 \u015fi libertatea uman\u0103 de decizie. Dac\u0103 un om ar renun\u0163a, la un moment dat, s\u0103-\u015fi exercite voin\u0163a liber\u0103, judec\u00e2nd c\u0103 Dumnezeu cunoa\u015fte oricum destinul s\u0103u \u015fi, dac\u0103 este un ales, va primi oricum gra\u0163ia la un moment dat, el ar face o eroare: momentul acestei judec\u0103\u0163i ar coincide de fapt cu momentul renun\u0163\u0103rii con\u015ftiente la a-\u015fi mai exercita voin\u0163a pentru salvare. Acel om s-ar autocondamna. \u015etia Dumnezeu c\u0103 el va lua aceast\u0103 decizie? Da. Aceasta nu \u00eenseamn\u0103 dec\u00e2t c\u0103 decizia respectiv\u0103 a confirmat, \u00een mod liber, ceea ce Dumnezeu \u015ftia dinainte. Pe de alt\u0103 parte, omul respectiv ar fi putut s\u0103 nu renun\u0163e ci s\u0103 continue s\u0103 doreasc\u0103 s\u0103 fie un ales, ac\u0163ion\u00e2nd \u00een consecin\u0163\u0103 (aleg\u00e2nd binele). \u00censeamn\u0103 aceasta c\u0103 el ar fi modificat pre\u015ftiin\u0163a divin\u0103? Nu, deoarece, \u00een acest caz, pre\u015ftiin\u0163a divin\u0103 ar fi constat tocmai \u00een a doua variant\u0103.<\/p>\n Doctrina gra\u0163iei constituie \u015fi azi un punct dificil nu numai din punct de vedere teologic. Filosofic vorbind, problema const\u0103 \u00een faptul c\u0103 Augustin \u00eencearc\u0103 s\u0103 apropie dou\u0103 sisteme diferite de principii: o logic\u0103 temporal\u0103, specific\u0103 omului \u015fi una atemporal\u0103, potrivit\u0103 omniscien\u0163ei lui Dumnezeu.<\/p>\n [ Influen\u0163a lui Augustin<\/p>\n Concep\u0163ia lui a fost preluat\u0103 \u015fi utilizat\u0103 dogmatic pentru respingerea concep\u0163iei aristotelice a lui Toma de Aquino. \u00cen vremea Reformei, a fost preluat\u0103 \u00een special concep\u0163ia despre predestinare \u015fi istorie ca t\u0103m\u0103duitoare.<\/p>\n A fost primul filozof care a luat \u00een considerare istoria ca fiind necesar\u0103 \u00een educarea oamenilor \u015fi pentru lichidarea r\u0103ului.<\/p>\n S\u0103rb\u0103tori<\/p>\n * \u00een calendarul romano-catolic: 28 august (“Sf\u00e2ntul Augustin”) Sf\u00e2ntul Augustin [numit uneori Aurelius Augustinus, \u00een urma confuziei cu Aurelius de Cartagina, contemporanul s\u0103u] este unul din cei patru P\u0103rin\u0163i ai Bisericii Occidentale, al\u0103turi de Ambrozie, Ieronim \u015fi Grigore cel Mare. Este unul dintre cei mai importan\u0163i teologi \u015fi filosofi cre\u015ftini, ale c\u0103rui opere au modificat substan\u0163ial g\u00e2ndirea european\u0103. Opera sa constituie o punte de leg\u0103tur\u0103 \u00eentre filosofia antic\u0103 \u015fi cea medieval\u0103.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":172,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","ast-disable-related-posts":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-139","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/139","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=139"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/139\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":286,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/139\/revisions\/286"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/media\/172"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=139"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=139"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=139"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n* \u00een calendarul ortodox: 15 iunie (sub numele “Fericitul Augustin”)
\n* \u00een calendarul greco-catolic: 28 august (“Sf\u00e2ntul Augustin”)
\n* \u00een calendarul lutheran: 28 august (“Augustin”)
\n* \u00een calendarul anglican: 28 august<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"