Dup\u0103 moartea p\u0103rintelui egumen Pahomie, Sf. Serafim a primit binecuv\u00e2ntare din partea noului stare\u0163 al m\u0103n\u0103stirii, p\u0103rintele Isaia s\u0103 se retrag\u0103 \u00eentr-un loc din p\u0103dure, la o distan\u0163\u0103 de 5 km de m\u0103n\u0103stire, loc pe care l-a denumit “Muntele Athos”<\/strong> \u015fi unde s-a dedicat rug\u0103ciunii solitare. El mergea la m\u0103n\u0103stire doar s\u00e2mb\u0103ta, \u00eenainte de privegherea de toat\u0103 noaptea \u015fi se \u00eentorcea la chilia sa din p\u0103dure dup\u0103 Liturghia de duminic\u0103 unde se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea cu Sfintele Taine.<\/p>\nPustnicul Serafim \u00ee\u015fi petrecea timpul cu nevoin\u0163e ascetice. Pravila sa de rug\u0103ciune se baza pe cele r\u00e2nduite de Sf. Pahomie pentru m\u0103n\u0103stirile antice din de\u015fert. El purta cu sine tot timpul Sf\u00e2nta Evanghelie, citind \u00een \u00eentregime Noul Testament \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. De asemenea, citea \u015fi din Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i \u015fi Sfintele Slujbe. Sf\u00e2ntul a \u00eenv\u0103\u0163at pe de rost multe din imnurile biserice\u015fti pe care le c\u00e2nta \u00een timp ce lucra \u00een p\u0103dure. \u00cen jurul chiliei \u015fi-a amenajat o gr\u0103din\u0103 \u015fi un stup de albine. Postea foarte aspru, m\u00e2nc\u00e2nd o dat\u0103 \u00een zi \u00een afar\u0103 de miercuri \u015fi vineri c\u00e2nd nu m\u00e2nca nimic. \u00cen prima Duminic\u0103 a postului mare nu m\u00e2nca nimic p\u00e2n\u0103 s\u00e2mb\u0103ta, c\u00e2nd primea Sfintele Taine.<\/p>\n
Sf\u00e2ntul p\u0103rinte era uneori at\u00e2t de ad\u00e2ncit \u00een rug\u0103ciunea ne\u00eencetat\u0103 a inimii \u00eenc\u00e2t r\u0103m\u00e2nea nemi\u015fcat, f\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 sau s\u0103 aud\u0103 nimic \u00een jurul lui. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eel mai vizitau schimonahul Marcu cel T\u0103cut \u015fi arhidiaconul Alexandru care locuiau \u015fi ei \u00een pustie. De multe ori \u00eel g\u0103seau \u00een contempla\u0163ie \u015fi se retr\u0103geau \u00een lini\u015fte ca s\u0103 nu-l deranjeze.<\/p>\n
\u00cen c\u0103ldura verii, dreptul pustnic obi\u015fnuia s\u0103 culeag\u0103 mu\u015fchi dintr-o mla\u015ftin\u0103 pentru fertilizarea gr\u0103dinii, iar c\u00e2nd \u0163\u00e2n\u0163arii \u00eel \u00een\u0163epau r\u0103u de tot el suporta spun\u00e2ndu-\u015fi:” Patimile sunt omor\u00e2te prin suferin\u0163\u0103 \u015fi durere”.<\/p>\n
Singur\u0103tatea lui era deranjat\u0103 de multe ori de c\u0103lug\u0103ri \u015fi mireni care \u00eel c\u0103utau pentru un sfat sau o binecuv\u00e2ntare. Cu binecuv\u00e2ntarea egumenului, pustnicul a interzis femeilor s\u0103-l viziteze, dup\u0103 care, primind un semn de la Dumnezeu c\u0103 dorin\u0163a ii este ascultat\u0103, \u00een cele din urm\u0103 a refuzat s\u0103 mai primeasc\u0103 vizitatori. Prin rug\u0103ciunile sale, c\u0103rarea c\u0103tre chilia lui a fost acoperit\u0103 de crengi mari care au c\u0103zut din brazii antici \u00eenvecina\u0163i, bloc\u00e2nd orice acces. Doar pas\u0103rile mai veneau la el \u015fi animalele s\u0103lbatice \u00een compania c\u0103rora a tr\u0103it ca \u015fi Adam \u00een Paradis.<\/p>\n
Cum scrie carturarul bisericesc si biograful sau, prof. Serghei Nil, Sfantul Il gasea pe Dumnezeu in simplitatea florilor, in animalele si in pasaretul padurii, cu care stia sa discute in limba lor. Bland si rabdator, imblanzea lupi si ursi, serpi si jivine, iepuri si vulpi, toate adunate in jurul colibei, ca in vremurile cele adamice, dupa cum dau marturie cei care l-au vizitat pe anahoret. \u201cLa miezul noptii”, povesteste parintele Iosif, \u201cvedeai la usa lui tot felul de ursi si alte animale. Terminandu-si rugaciunile, nevoitorul iesea din chilie si incepea sa le hraneasca.” Parintele Alexandru, un alt martor ocular, l-a intrebat din curiozitate cum se poate ca acea bucata de paine uscata, ce se afla mereu in traista parintelui Serafim, sa sature atata multime de animale. Zambind, parintele i-a raspuns ca ” tot ce e de pret e putin si tot ce e putin e mult”, moment in care s-a apropiat de el, ca o confirmare, un urs imens care tinea in labe un fagure cu miere. Parintele i-a multumit, dupa care a intins fagurele musafirului, asa cum cere legea ospitalitatii taranesti.<\/p>\n
Odat\u0103, pe c\u00e2nd lucra \u00een gradin\u0103, trei ho\u0163i l-au c\u0103lcat \u00een c\u0103utare de bani sau lucruri valoroase. De\u015fi avea un topor \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi ar fi putut lupta cu ei, sf\u00e2ntul nu a ripostat, amintindu-\u015fi cuvintele Domnului: “Cei care vor ridica sabia de sabie vor pieri” (Mt. 26: 52). Arunc\u00e2ndu-\u015fi unealta jos, el le-a spus ho\u0163ilor s\u0103 fac\u0103 ce doresc. Atunci ho\u0163ii l-au b\u0103tut at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t l-au l\u0103sat mai mult mort dec\u00e2t viu. Au vrut s\u0103-l arunce \u00een r\u00e2u dar l-au l\u0103sat p\u00e2n\u0103 au scotocit chilia dup\u0103 bani, \u00eens\u0103 neg\u0103sind nimic \u00een afar\u0103 de icoane \u015fi c\u00e2\u0163iva cartofi, au plecat. C\u0103lug\u0103rul \u00ee\u015fi redob\u00e2ndi cuno\u015ftin\u0163a, se t\u00e2r\u00ee p\u00e2n\u0103 \u00een chilie \u015fi r\u0103mase a\u015fa toat\u0103 noaptea.
\nDiminea\u0163a urm\u0103toare porni cu mare greutate spre m\u0103n\u0103stire iar fra\u0163ii v\u0103z\u00e2ndu-l cu at\u00e2tea r\u0103ni pe cap, piept, coaste \u015fi spate s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat. Timp de 8 zile a z\u0103cut \u00een suferin\u0163\u0103 din cauza r\u0103nilor iar doctorii care l-au v\u0103zut au r\u0103mas uimi\u0163i c\u0103 mai tr\u0103ia dup\u0103 o asemenea b\u0103taie.
\nPustnicul nu a fost vindecat de nici un doctor p\u0103m\u00e2ntean: \u00cemp\u0103r\u0103teasa Cerului \u00eempreun\u0103 cu Apostolii Petru \u015fi Ioan i s-au ar\u0103tat \u015fi prin atingerea divin\u0103 a Preasfintei Fecioare s-a vindecat. Cu toate astea, el nu se putea \u00eendrepta \u015fi r\u0103mase \u00eendoit de spate, neput\u00e2nd umbla dec\u00e2t cu ajutorul unui b\u0103\u0163 pentru tot restul vie\u0163ii. Sf. Serafim a trebuit s\u0103 stea vreo cinci luni la m\u0103n\u0103stire dup\u0103 care a plecat \u00eenapoi \u00een p\u0103dure. El i-a iertat pe r\u0103uf\u0103c\u0103torii lui \u015fi s-a rugat pentru ei s\u0103 nu fie pedepsi\u0163i.<\/p>\n
Ca Isaac Sirul, Sfantul Serafim credea cu toata forta lui ca dragostea nu poate fi randuita si masurata. \u201cO inima adevarata se aprinde de dragoste pentru toata faptura, pentru oameni, pentru pasari, pentru animale si chiar pentru demoni. Cu alte cuvinte, pentru toate fapturile.” Ca orice sfant, nimic rau nu-l atingea. Nici viperele care dadeau ocol casei, nici coltii salbaticiunilor.
\nMare postitor, Sfantul Serafim se hranea doar cu paine uscata. Cu timpul, a renuntat si la ea, cultivand in gradina din spatele chiliei sfecla si cartofi pentru animale, iar pentru sine o iarba numita iarba-caprei. \u201cO culeg si o pun intr-o oala mica”, zice el zambind, \u201cadaug putina apa si o asez pe plita. Dintr-insa se face ciorbita buna. O usuc apoi si iarna ma hranesc cu ea, iar fratii se intreaba ce bunatati mananc. Eu imi bucur trupul cu iarba caprei, dar nu spun nimanui de mancarea mea.”<\/p>\n
Pentru a alunga vicle\u015fugurile vr\u0103jma\u015fului, Sf. Serafim \u015fi-a intensificat nevoin\u0163ele \u015fi a \u00eenceput o lupt\u0103 ascetic\u0103 nou\u0103, imit\u00e2ndu-l pe Sf. Simeon St\u00e2lpnicul (1 septembrie), \u015fi anume, \u00een fiecare noapte se urca pe o stanc\u0103 uria\u015f\u0103 din p\u0103dure sau pe una mic\u0103 din chilia lui \u015fi nu se odihnea dec\u00e2t foarte pu\u0163in. St\u0103tea \u00een picioare sau \u00een genunchi \u015fi se ruga cu m\u00e2inile ridicate: “Doamne, miluie\u015fte-m\u0103 pe mine, p\u0103c\u0103tosul”. Sf\u00e2ntul s-a rugat a\u015fa timp de 1000 de zile \u015fi nop\u0163i.
\nCand, spre sfarsitul vietii, cineva a gasit piatra si i-a adus-o, Sfantul a zis: \u201cSimeon Stalpnicul a stat 47 de ani in picioare pe un stalp. In comparatie cu el, ce-am facut eu?”.<\/p>\n
\u00cen 1807, stare\u0163ul Isaia a adormit \u00eentru Domnul. Sf. Serafim a fost rugat s\u0103-i ia locul dar acesta a refuzat. El tr\u0103ise \u00een singur\u0103tate trei ani complet rupt de lume, cu excep\u0163ia c\u0103lug\u0103rului care-i aducea de-ale gurii o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Dac\u0103 \u00eent\u00e2lnea un om \u00een p\u0103dure, sf\u00e2ntul se arunca cu fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acesta trecea mai departe.
\nNimeni nu va sti vreodata cum a trait el ani de zile in postul mancarii si, mai ales, al tacerii. Isi taiase cu buna stiinta orice legatura cu lumea. O data pe saptamana, duminica, un calugar ii aducea putina hrana. Atunci, parintele deschidea usa si, cu ochii plecati, scotea o tava pe care pustnicul asezase o bucatica de paine sau putina varza, pentru a-i arata calugarului ce sa aduca duminica urmatoare.
\nRabdarea de care a dat dovada si puterea cutremuratoare a aspiratiei sale nesfarsite catre Divin i-a facut pe unii din fratii sai sa afirme ca fapta sa intrece puterile omenesti. El a atins acea stare de indumnezeire pe care putini sihastri au dobandit-o in intreaga istorie a Bisericii crestine. In timpul rugaciunii, concentrarea sa devenea atat de intensa, incat ramanea timp indelungat nemiscat in fata icoanelor si cartilor duhovnicesti, doar contempland extaziat slava lui Dumnezeu. Sf. Serafim a dob\u00e2ndit pacea sufletului \u015fi bucuria \u00eentru Duhul Sf\u00e2nt. El spunea c\u00e2ndva: “Dob\u00e2nde\u015fte spiritul p\u0103cii \u015fi mii de suflete se vor salva \u00een jurul t\u0103u.”<\/p>\n
Continu\u00e2nd s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een t\u0103cere, el s-a \u00eenchis \u00een chilia lui rug\u00e2ndu-se \u015fi citind. I s-a permis s\u0103 serveasc\u0103 masa \u015fi s\u0103 se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 \u00een chilia sa. Acolo, sf\u00e2ntul a urcat pe \u00een\u0103l\u0163imile purit\u0103\u0163ii spirituale \u015fi prin mila Domnului a primit darurile divine ale \u00eenaintevederii \u015fi facerii de minuni. Dup\u0103 cinci ani de singur\u0103tate el \u015fi-a deschis u\u015fa chiliei pentru ceilal\u0163i c\u0103lug\u0103ri dar a continuat s\u0103 foloseasc\u0103 t\u0103cerea, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i pe ceilal\u0163i prin exemple.<\/p>\n
Ostenit pe dinafara de post si rugaciune, parintele arata la 50 de ani ca un batran garbovit. Nevrand sa se trufeasca, a ascultat indemnul calugarului tanar, care ii aducea mancarea. Nu a vrut sa-l lase fara raspuns. Sprijinindu-se in toiag, tarandu-si cu greu picioarele bolnave de varice, parintele mergea in intampinarea unei nevointe din cele mai impovaratoare – sa revina in lume si sa renunte la linistea padurii, la aerul imbalsamat de rasina, la vietatile cele marunte si cantatoare din salasul copacilor, in schimbul misiunii divine de indrumare spirituala a oamenilor pe calea mantuirii.<\/p>\n
Noul stare\u0163 al m\u0103n\u0103stirii, P\u0103rintele Nifon, \u00eempreun\u0103 cu fra\u0163ii c\u0103lug\u0103ri l-au rugat pe Sf. Serafim s\u0103 vin\u0103 s\u0103 oficieze Sfintele Slujbe de duminic\u0103 la m\u0103n\u0103stire ca mai demult, sau s\u0103 se mute de tot la m\u0103n\u0103stire. Sf\u00e2ntul a ales ultima variant\u0103 deoarece \u00eei era prea greu s\u0103 se deplaseze la m\u0103n\u0103stire \u00een fiecare duminic\u0103. \u00cen prim\u0103vara anului 1810, el s-a \u00eentors la m\u0103n\u0103stire dup\u0103 15 ani de trai \u00een pustnicie.
\nDe ce si in ce imprejurare a intrerupt Sfantul acest canon al tacerii, asta nu vom afla niciodata. Trebuie sa fi avut porunca de Sus. Oamenii aveau nevoie de cuvant si de intarire. Proorocirile lui trebuia sa ajunga la urechile si sufletul celor incercati. Trebuia sa strabata veacurile si sa anunte vremea cea din urma a indreptarii, a lacrimilor si a mantuirii.<\/p>\n
La 60 de ani, Serafim e numit staret. Incarcat cu darurile sfinte ale marilor puteri dumnezeiesti, numele sau se raspandeste cu repeziciune in intreaga Rusie si astfel mii de pelerini incep sa-l viziteze, cautand sfatul intelept al sfantului. Puterea intelegerii sale patrundea pana in adancul inimii celor care-l vizitau, care primeau raspunsul inainte de a-i marturisi nevointa. Toti plecau cu o mare bucurie si usurare sufleteasca dupa intrevederea cu Sfantul Serafim, care marturisea cu umilinta: \u201cCand vine cineva la mine, vine ca la un slujitor al lui Dumnezeu. Ce-mi porunceste Domnul ca unui rob al Sau, aceea eu ii transmit celui care doreste sa se foloseasca. Lucrez cum vrea El. N-am vointa proprie”.<\/p>\n
Pe multi, sfantul ii vindeca prin puterile sale spirituale, asa cum istoriseste principesa Sahaeva despre fiul ei grav bolnav. Parintele Serafim, inainte de a incepe sa se roage pentru sanatatea lui, i-a spus: \u201cTu, bucuria mea, roaga-te si ma voi ruga si eu pentru tine, insa stai asa, fara sa te intorci si sa te uiti in alta parte”. Bolnavul a stat asa mult timp, dar dupa o bucata de vreme n-a mai putut rabda si s-a uitat sa vada ce face parintele. Uitandu-se, l-a vazut pe Parintele Serafim stand in vazduh, rugandu-se si, speriindu-se de neobisnuita vedere, a strigat. Dupa ce si-a terminat rugaciunea, Parintele Serafim s-a apropiat de copil si i-a spus: \u201cIata, acum tu vei spune tuturor ca Parintele Serafim se roaga in vazduh. Domnul te va milui, dar tu sa nu spui despre aceasta nimanui, pana in ziua mortii mele”.<\/p>\n
\u00cen 25 noiembrie 1825 Maica Domnului \u015fi doi ierarhi comemora\u0163i \u00een acea zi, ieromartirul Clement al Romei \u015fi Sf. Petru Arhiepiscopul Alexandriei, i-au ap\u0103rut sf\u00e2ntului \u00eentr-o viziune \u015fi i-au spus s\u0103 renun\u0163e la izolare \u015fi s\u0103 se dedice celorlal\u0163i oameni. Sf\u00e2ntul a primit binecuv\u00e2ntarea egumenului de a-\u015fi \u00eemp\u0103r\u0163i timpul \u00eentre via\u0163a din p\u0103dure \u015fi via\u0163a \u00een m\u0103n\u0103stire. El nu s-a \u00eentors la vechea lui chilie pustniceasc\u0103, ci s-a retras \u00eentr-un loc mai aproape de m\u0103n\u0103stire iar u\u015file ei erau deschise at\u00e2t pentru pelerinii mireni cat \u015fi pentru c\u0103lug\u0103ri.<\/p>\n
P\u0103rintele vedea \u00een inimile oamenilor \u015fi ca doctor al sufletelor le vindeca neputin\u0163ele trupe\u015fti \u015fi suflete\u015fti prin rug\u0103ciune \u015fi prin cuvintele sale pline de har. Cei care veneau la Sf. Serafim sim\u0163eau dragostea lui nem\u0103rginit\u0103 \u015fi bl\u00e2nde\u0163ea. \u00cen orice vreme el \u00eei \u00eent\u00e2mpina pe oameni cu cuvintele: “Bucura\u0163i-v\u0103, Hristos a \u00eenviat!” El iubea \u00eendeosebi copiii. Odat\u0103 o feti\u0163\u0103 a spus despre el: “P\u0103rintele Serafim arat\u0103 ca un b\u0103tr\u00e2n dar de fapt este un copil ca \u015fi noi!”<\/p>\n
P\u0103rintele era deseori v\u0103zut cum c\u0103ra dup\u0103 sine, sprijinindu-se \u00een b\u0103\u0163, un sac cu pietre. C\u00e2nd era \u00eentrebat de ce face acel lucru, sf\u00e2ntul r\u0103spundea cu smerenie: “\u00cel \u00eencerc \u015fi eu a\u015fa cum m\u0103 \u00eencearc\u0103 el pe mine”.<\/p>\n
\u00cen ultima parte a vie\u0163ii sale p\u0103m\u00e2nte\u015fti, Sf. Serafim s-a dedicat orfanilor de la m\u0103n\u0103stirea de maici Diveyevo. \u00cen perioada c\u00e2nd era arhidiacon, el l-a \u00eenso\u0163it pe r\u0103posatul p\u0103rinte Pahomie la comunitatea din Diveyevo unde a cunoscut-o pe stare\u0163a m\u0103n\u0103stirii, o ascet\u0103 – Maica Alexandra \u015fi p\u0103rintele Pahomie i-a dat binecuv\u00e2ntare sf\u00e2ntului s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de atunci \u00eencolo de orfanii m\u0103n\u0103stirii. El a fost un adev\u0103rat tata pentru surorile m\u0103n\u0103stirii, care \u00eel cercetau pentru orice problem\u0103 sufleteasc\u0103 sau material\u0103.<\/p>\n
Sf. Serafim s-a dedicat \u015fi \u00eembun\u0103t\u0103\u0163irii vie\u0163ii monastice a maicilor de la m\u0103n\u0103stirea Diveyevo, spun\u00e2nd c\u0103 el personal nu le d\u0103dea sfaturi, ci Maica Domnului le ajuta s\u0103 r\u0103zbat\u0103 \u00een toate problemele m\u0103n\u0103stirii. Discipolii \u015fi prietenii s\u0103i spirituali \u00eel ajutau pe sf\u00e2nt s\u0103 asigure hrana vie\u0163uitorilor m\u0103n\u0103stirii Diveyevo. Michael V. Manturov, vindecat de c\u0103lug\u0103r de o boal\u0103 grea, era unul dintre binef\u0103c\u0103torii m\u0103n\u0103stirii, angaj\u00e2ndu-se la nevoin\u0163a s\u0103r\u0103ciei voluntare, dup\u0103 cum l-a sf\u0103tuit sf\u00e2ntul. Elena Vasilievna Manturova, una din surorile m\u0103n\u0103stirii, a acceptat s\u0103 moar\u0103 \u00een locul fratelui ei, din supunere fa\u0163\u0103 de sf\u00e2nt, deoarece mai era nevoie de acesta \u00een via\u0163a p\u0103m\u00e2nteasc\u0103.<\/p>\n
Nicolae Alexandrovich Motovilov a fost \u015fi el vindecat de c\u0103lug\u0103rul Serafim. \u00cen 1903, cu pu\u0163in \u00eenainte de praznicul Sf\u00e2ntului Serafim, s-a g\u0103sit \u015fi s-a tip\u0103rit renumita “Conversa\u0163ie a Sf\u00e2ntului Serafim de Sarov cu N. A. Motovilov”. Pus\u0103 pe h\u00e2rtie de Motovilov dup\u0103 conversa\u0163ia de la sf\u00e2r\u015fitul lui Noiembrie 1831, manuscrisul a fost g\u0103sit ascuns \u00eentr-un pod, printre gr\u0103mezi de h\u00e2rtii, unde a z\u0103cut aproape 70 de ani. Scrierea a fost g\u0103sit\u0103 de autorul S. A. Nilus, care c\u0103uta informa\u0163ii despre via\u0163a Sf\u00e2ntului Serafim. Aceast\u0103 conversa\u0163ie este o adev\u0103rat\u0103 comoar\u0103 pentru literatura ortodox\u0103, care s-a n\u0103scut din dorin\u0163a lui Nicolae Motovilov de a \u00een\u0163elege scopul vie\u0163ii cre\u015ftine. Sf. Serafim \u015ftia c\u0103 Motovilov c\u0103uta acest r\u0103spuns din tinere\u0163e f\u0103r\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 satisfac\u0163ie. Sf\u00e2ntul p\u0103rinte i-a spus c\u0103 \u0163elul vie\u0163ii cre\u015ftine este dob\u00e2ndirea Duhului Sf\u00e2nt, explic\u00e2ndu-i care sunt marile binefaceri ale rug\u0103ciunii \u015fi ale vie\u0163ii \u00eentru Duhul Sf\u00e2nt.
\nMotovilov l-a \u00eentrebat pe sf\u00e2nt de unde putem \u015fti dac\u0103 am dob\u00e2ndit sau nu Duhul Sf\u00e2nt. Sf. Serafim i-a vorbit pe larg cum ajung oamenii s\u0103-l aib\u0103 pe Sf\u00e2ntul Duh \u015fi cum recunoa\u015ftem duhul lui Dumnezeu \u00een noi dar Motovilov vroia mai mult. Atunci p\u0103rintele l-a luat de umeri spun\u00e2ndu-i: “Noi acum suntem am\u00e2ndoi \u00eentru Duhul Sf\u00e2nt, fiule. De ce nu m\u0103 prive\u015fti?” Motovilov i-a r\u0103spuns: “Nu v\u0103 pot privi p\u0103rinte pentru c\u0103 ochii v\u0103 lumineaz\u0103 ca fulgerul \u015fi fa\u0163a v\u0103 este mai str\u0103lucitoare ca soarele”.
\nSf. Serafim i-a r\u0103spuns: “Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum \u015fi tu e\u015fti la fel de str\u0103lucitor ca mine. \u00censeamn\u0103 c\u0103 \u015fi tu e\u015fti \u00een lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea c\u0103 sunt a\u015fa”. Apoi sf\u00e2ntul l-a asigurat pe Motovilov c\u0103 Domnul \u00eei va permite s\u0103 p\u0103streze amintirea acestei experien\u0163e toat\u0103 via\u0163a lui. “Nu s-a f\u0103cut aceasta doar pentru tine ca s\u0103 \u00een\u0163elegi, ci prin tine, pentru toat\u0103 lumea.”<\/p>\n
Toat\u0103 lumea \u00eel cuno\u015ftea pe Sf\u00e2ntul Serafim ca un mare ascet \u015fi f\u0103c\u0103tor de minuni. Cu un an \u015fi 10 luni \u00eenainte de s\u0103v\u00e2r\u015firea sa, de s\u0103rb\u0103toarea Buneivestiri, sf\u00e2ntului i-a fost \u00eeng\u0103duit\u0103 \u00eenc\u0103 o ar\u0103tare a Maicii Domnului \u00eempreun\u0103 cu cei doi apostoli \u015fi cu alte 12 fecioare muceni\u0163e (Sf. Varvara, Ecaterina, Tecla, Marina, Irina, Eufrosina, Pelagia, Dorotea, Macrina, Iustina, Iuliana \u015fi Anisia). Preasf\u00e2nta Fecioar\u0103 vorbi \u00eendelung cu c\u0103lug\u0103rul, \u00eencredin\u0163\u00e2ndu-i \u00een grij\u0103 pe surorile m\u0103n\u0103stirii Diveyevo. \u00cen final, Ea i-a spus: “\u00cen cur\u00e2nd, preaiubite, vei fi cu noi.” Maica Eufrosina de la m\u0103n\u0103stire a fost martor\u0103 la apari\u0163ia Maicii Domnului pentru c\u0103 p\u0103rintele a invitat-o. \u00cen ultimul an de via\u0163\u0103, unul dintre cei pe care i-a vindecat l-a v\u0103zut pe sf\u00e2nt \u00een\u0103l\u0163at de la p\u0103m\u00e2nt \u00een timp ce se ruga, lucru care i-a fost interzis cu stricte\u0163e de c\u0103tre Sf. Serafim s\u0103-l dezv\u0103luie dec\u00e2t dup\u0103 moartea lui.<\/p>\n
Sf. Serafim sl\u0103bea v\u0103z\u00e2nd cu ochii \u015fi vorbea tot mai mult despre apropiata sa “plecare”. \u00ce\u015fi cunostea ceasul mortii sale si se pregatea pentru marea trecere. \u00cen acest timp era v\u0103zut st\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 sicriul s\u0103u pe care-l pusese \u00een anticamera chiliei \u015fi pe care singur \u015fi l-a f\u0103cut. \u201cViata mea se scurteaza. Trupul meu este mort in toate, dar duhul meu e ca si cum s-ar fi nascut ieri”, spunea el. Inca o data, sfantul se va invrednici de vizita Fecioarei Maria, care a fost o prevestire a fericitului sau sfarsit: \u201cIn curand, alesule al Meu, vei fi cu noi”. Bucuros peste fire ca i s-a ridicat ascultarea, si-a parasit inchisoarea benevola a chiliei si a plecat in padure, raiul si viata lui.<\/p>\n
Sf\u00e2ntul \u015fi-a \u00eensemnat singur locul unde vroia s\u0103 fie \u00eengropat, l\u00e2ng\u0103 altarul catedralei Adormirii. \u00cen 1 ianuarie 1833 P\u0103rintele Serafim a venit la biserica Sfin\u0163ilor Zosima \u015fi Savatie pentru ultima oar\u0103 la Sf\u00e2nta Liturghie unde s-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu Sfintele Taine dup\u0103 care i-a binecuv\u00e2ntat pe fra\u0163i \u015fi \u015fi-a luat r\u0103mas bun, cu cuvintele: “Salva\u0163i-v\u0103 sufletele. S\u0103 nu dezn\u0103d\u0103jdui\u0163i, s\u0103 r\u0103m\u00e2ne\u0163i \u00een trezvie. Ast\u0103zi se preg\u0103tesc pentru noi cununi”.
\n\u00cen 2 ianuarie P\u0103rintele Pavel, ajutorul sf\u00e2ntului, a plecat la ora \u015fase diminea\u0163a la utrenie \u015fi a sim\u0163it miros de fum venind din chilia sf\u00e2ntului. P\u0103rintele obi\u015fnuia s\u0103 lase lum\u00e2n\u0103ri s\u0103 ard\u0103 \u00een chilie \u015fi P\u0103rintele Pavel s-a speriat s\u0103 nu ia foc ceva.
\n“\u00cen timpul vie\u0163ii mele nu va fi nici un foc”, spuse el c\u00e2ndva, “dar c\u00e2nd voi muri ve\u0163i \u015fti, pentru c\u0103 un foc se va aprinde”.
\nC\u00e2nd au deschis u\u015fa au v\u0103zut c\u0103r\u0163i \u015fi alte lucruri mocnind iar sf\u00e2ntul era \u00een genunchi \u00een fa\u0163a icoanei Maicii Domnului, cu m\u00e2inile \u00eencruci\u015fate pe piept cu capul descoperit si cu Evanghelia, pe care obisnuia s-o citeasca, in fata lui. Fata lui era linistita si senina. Dormea? Incetisor, fratii au vrut sa-l trezeasca. Dar ochii lui nu s-au mai deschis. In genunchi, in fata Imparatesei sale din ceruri, adormise pentru totdeauna.
\nSufletul lui curat a fost luat de \u00eengeri \u00een timpul rug\u0103ciunii \u015fi a fost dus \u00een fa\u0163a Tronului Atotputernicului Dumnezeu, al C\u0103rui slujitor credincios a fost toat\u0103 via\u0163a.<\/p>\n
Parintele Serafim a cerut sa i se puna pe piatra de mormant urmatoarea inscriptie: \u201cDupa ce nu voi mai fi printre cei vii, veniti la mormantul meu: cu cat mai des, cu atat mai bine. Orice ati avea pe suflet, orice vi s-ar intampla,veniti la mine ca si cand as fi viu si, ingenunchind pe pamant, varsati-va tot amarul pe mormantul meu. Spuneti-mi totul si va voi asculta. Asa cum imi vorbeati in viata, la fel sa o faceti si acum. Pentru ca eu traiesc si pururea voi fi”.<\/p>\n
Sf. Serafim a promis s\u0103 mijloceasc\u0103 \u00een fa\u0163a Bunului Dumnezeu pentru cei care-i vor pomeni pe p\u0103rin\u0163ii s\u0103i, Isidor \u015fi Agatia.
\nMoa\u015ftele Sf\u00e2ntului Serafim se afl\u0103 la Diveyevo. Sarovul se afl\u0103 azi \u00eentr-o zon\u0103 \u00een care accesul este interzis din cauza unor instala\u0163ii militare. Diveyevo e la r\u0103s\u0103rit de Moscova.<\/p>\n
Manastirea Sarov se afla in Eparhia Tambov din judetul Temnicov, la 38 de verste (o versta = 1.068 km) de orasul Temnicov, la hotarul judetelor Nijegorodsk si Tambov. Manastirea e situata la o distanta de 400 de verste de orasul Mosciva, 60 de verste de orasul Arzamas, 170 de verste de orasul Nijnii si 120 de verste de orasul Muron din eparhia Vladimir. Ea este situata pe un deal, \u00eentr-o padure, \u00eentre doua r\u00e2uri \u2013 Sarovka si Latis \u2013 ce se unesc \u00eentre ele chiar sub aceasta manastire. Cea mai apropiata localitate se afla la o distanta de cinci verste de manastire.
\nAsezarea geografica a manastirii Sarov este pitoreasca si \u00eenc\u00e2nta sufletul oricarui pelerin.
\nAici regimul monahal era strict. Slujbele religioase se sav\u00e2rseau continuu si se slujea conform regulamentului monahal din Muntele Athos. C\u00e2ntarile religioase din cadrul slujbelor ce se sav\u00e2rseau aici continuu iti umpleau sufletul cu o putere inexplicabila si \u00eeti transmiteau o stare de evlavie fata de vietuitorii acestui lacas, care se proslaviau prin faptele si nevointele lor \u00eentru Domnul.
\nDespre aceasta manastire se poate spune ca a fost cu adevarat o manastire pilduitoare si renumita datorita frumusetii exterioare, c\u00e2t si a celor interioare. S-a proslavit prin viata, nevointele si \u00eenvataturile cuviosilor ei parinti precum : \u00eent\u00eeistatatorul ieromonah Ioan; succesorul acestuia \u2013 staretul Dimitrie; cuviosul staret Efrem; virtuosul parinte Pahomie; smeritul Isaia; r\u00e2vnitorul parinte Pitirim; cuviosul Ioachim; dreptul egumen Nifon; pustnicul egumen Nazarie; ieroshimonahil Dorotei; schimonahul Marcu; ieroschimonahil Serafim si Ilarion; ierodiaconul Alexandru si multi nevoitori demni de amintire. Faptele si \u00eenvataturile acestor barbati virtuosi au lasat urme ad\u00e2nci \u00een sufletele multor crestini evlaviosi.
\nVietuitorii acestei manastiri au fost statornici \u00een credinta si slujirea lor lui Dumnezeu. Ei au trait si s-au nevoit pentru m\u00e2ntuire si pentru \u00eenfrumusetarea duhovniceasca a sufletelor lor si a lacasului \u00een care si-au petrecut viata pam\u00e2nteasca. Cuviosii parinti si-au \u00eenchinat \u00eentreaga lor viata slujind cu trupul si cu sufletul lui Dumnezeu, fiind \u00een acelasi timp exemplu demn de urmat at\u00e2t pentru succesorii lor, c\u00e2t si pentru crestinii evlaviosi. S-au nevoit \u00een tacere, au trait \u00een rugaciune continua si fiind \u00eenzestrati cu har dumnezeiesc au avut o cunoastere precisa si \u00eenteleapta a sufletului omenesc. Ca niste candele aprinse au ars cu flacara curata, \u00eemprastiind \u00eenvataturile lui Hristos celor care s-au apropiat prin ei de Dumnezeu, arat\u00e2ndu-le fiecaruia \u00een parte drumul drept ce duce la m\u00e2ntuire.
\nO, c\u00e2te virtuti au dob\u00e2ndit sufletele lor! O, c\u00e2ta vitejie duhovniceasca au avut trupurile lor. Au fost \u00een credinta statornici, \u00een rabdare neclintiti, \u00een dragoste pentru Dumnezeu si aproapele desav\u00e2rsiti, \u00een rugaciune neobositi, \u00een \u00eenfr\u00e2nare curajosi, chiar si \u00een lupta dureroasa a despartirii sufletului de trup au fost puternici si vioi.
\nEvlaviosi parinti, arz\u00e2nd de o credinta statornica, cu rugaciune fierbinte si-au dat sufletele \u00een m\u00e2inile Dumnezeului Celui viu. De aceea este spre folosul sufletelor noastre sa ne amintim de acesti cuviosi parinti, sa retinem \u00eenvataturile lor \u00eendrumatoare pe care ni le-au lasat ca un testament pecetluit cu dragoste. Se cuvine sa cinstim faptele lor m\u00e2ntuitoare sav\u00e2rsite spre folosul lor duhovnicesc si al sfintei manastiri Sarov.<\/p>\n
Posted in Manastirea Sarov | No Comments \u00bb
\nInvataturi catre monahul \u00eencepator
\nMay 17th, 2007<\/p>\n
Dupa ori influenta altora sau \u00een orice alt chip ai venit tu \u00een aceasta manastire, nu te m\u00e2hni, este o cercetare dumnezeiasca. De vei pazi cele ce-ti voi spune tie, te vei m\u00e2ntui pe tine \u00eensuti si pe cei ce sunt \u00een jurul tau si pentru care te \u00eengrijesti. Prorocul zice \u201eN-am vazut pe cel drept parasit, nici sam\u00e2nta lui cer\u00e2nd paine” (Ps. 36,25). Traind \u00een manastirea aceasta, sa pazesti poruncile, st\u00e2nd \u00een biserica sa fii atent la toate slujbele si sa cunosti toata r\u00e2nduiala bisericii, adica cele 7 Laude bisericesti \u2013 sa le \u00eenveti, sa le tii minte. Daca te afli \u00een chilie si nu ai \u201erucodelie” (lucru de m\u00e2na), atunci citeste din cartile sfinte, mai ales din Psaltire. Straduieste-te sa repeti de mai multe ori un verset ca sa tii minte totul. Daca te cheama la ascultare, de-te si spune si rugaciunea: \u201eDoamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine, pacatosul”.
\nIn rugaciune aduna-ti mintea si o uneste cu sufletul.
\nLa \u00eenceput, o zi, doua si chiar mai mult, fa aceasta rugaciune numai cu mintea, fiind atent la fiecare cuv\u00e2nt \u00een parte. Iar mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd va \u00eencalzi Domnul inima ta cu caldura harului Sau si o va uni \u00eentru tine cu \u00eensasi suflarea ta \u00eentr-un duh, atunci rugaciunea aceasta va curge \u00een fiinta ta fara \u00eencetare si va fi totdeauna cu tine, \u00eendulcindu-te si hranindu-te. Aceasta este \u00eensasi acea prezicere a prorocului Isaia: \u201eCaci rana de la tine le este lor vindecare” (Isaia 26,19). Iar daca vei stap\u00e2ni \u00eentru sine aceasta hrana sufleteasca, adica necontenita traire cu Insusi Domnul, atunci pentru ce sa mai umbli prin chilia fratelui, chiar daca ai fi chemat de careva dintre ei ?
\nCaci daca nu te \u00eentelegi pe tine \u00eensuti, oare vei putea \u00eentelege despre ce sa \u00eenveti si pe altii ? Taci, taci necontenit si pomeneste totdeauna prezenta lui Dumnezeu si numele Lui. Nu te duce la nimeni ca sa stai de vorba, dar pazeste-te \u00een toate chipurile sa nu judeci pe cei care stau de vorba mult si r\u00e2d. Fii, \u00een acest caz, surd si mut si lasa sa treaca toate pe l\u00e2nga urechile tale. Poti sa iei exemplu pe Stefan cel Nou (Minei, 20 noiembrie), care avea rugaciune ne\u00eencetata, obiceiul bl\u00e2nd, gura tacuta, inima smerita, saracia adevarata si neagoniseala pustniceasca, ascultarea fara c\u00e2rtire, supunere vrednica, lucrul cu rabdare si cu osteneala si cu r\u00e2vna.
\nSezand la masa, nu te uita si nu judeca cine si c\u00e2t man\u00e2nca, ci ia aminte la sine, hranindu-ti sufletul cu rugaciunea. La pr\u00e2nz man\u00e2nca, iar la cina \u00eenfr\u00e2neaza-te.
\nIn fiecare noapte sa dormi neaparat patru ceasuri; daca esti obosit, sleit de puteri, poti dormi putin ziua. Aceasta s-o tii neschimbata p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii, caci \u00eeti este necesara pentru linistea capului tau. Si eu am tinut din tinerete aceasta cale. Nu ne rugam \u00eentotdeauna lui Dumnezeu pentru odihna noastra sufleteasca.
\nDaca te vezi pe tine asa, atunci nu vei fi m\u00e2hnit, ci sanatos si vesel. Iti spun adevarat ca daca te vei purta asa, atunci vei ram\u00e2ne \u00een manastire p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii tale.
\nSmereste-te si Domnul \u00eeti va ajuta sa scoti la lumina dreptatea ta si judecata ta ca lumina ta peste oameni (cf. Matei 5,16).<\/p>\n
Proorocirile Sfantului Serafim de Sarov<\/p>\n
Dintre toti sfintii rusi, Serafim de Sarov pare a avea o stralucire aparte, de o statura duhovniceasca necomparabila cu nimeni si nimic. Ascet, apostol si prooroc al neamului sau, in 1902, cand a fost canonizat, toata Rusia s-a adunat in Pustia Sarovului, la Diveevo, insotind procesiunea celor 24 de arhimandriti si preoti imbracati in vesminte de aur si nestemate, daruite chiar de Imparat. Cei care au participat la procesiune povestesc ca la miezul noptii, din piepturile celor de fata au izbucnit, pline de bucurie, in plina vara, imnurile Pastilor: \u201cHristos a inviat din mort”?. Sfantul insusi proorocise toate acestea, cu 100 de ani in urma. \u201cIn plina vara, se vor canta imnurile de Pasti, spre pomenirea mea, dar aceasta bucurie va va fi de scurta durata. Lacrimile si prigoana vor fi painea voastra vreme de aproape un veac. Viata va va fi scurta atunci si ingerii abia vor avea timp sa adune sufletele din inchisori si razboaie.” Plin de neliniste profetica, Sfantul prevazuse deslusit, inca de la 1800, zilele infricosatoare care urma sa vina asupra rusilor. \u201cVa curge mult sange, din cauza ca unii se vor rascula impotriva Tarului si a familiei sale (\u2026) Va trece mai mult de jumatate de veac si atunci raufacatorii isi vor ridica sus capul. Asta se va intampla negresit. Rauri de sange vor inrosi pamantul rusesc. Vor fi omorati multi nobili pentru Imparat, dar Domnul nu se va mania pana la capat si nu va ingadui ca pamantul rusesc sa fie nimicit cu desavarsire.” Unui apropiat, mireanul Motovilov, parintele Serafim i-a zis: \u201cCred, tatucule, ca a opta mie de ani va trece. Cred ca va trece! Si iata ce-ti voi mai spune: toate vor trece si se vor sfarsi. Si toate manastirile vor fi distruse, dar pentru sarmanul Serafim, la Diveevo, va continua sa se savarseasca Jertfa cea fara de sange si imnurile Invierii”.
\nBland si smerit, Sfantul Serafim de Sarov nu voia sa inspaimante pe nimeni. Anunta doar vremurile ce va sa vina, pentru a da oamenilor timp de pocainta si de indreptare a pacatelor.<\/p>\n
Posted in Proorocirile Sf\u00e2ntului Serafim | No Comments \u00bb
\nInvataturi ale Sfantului Serafim de Sarov
\nMarch 17th, 2007<\/p>\n
Invataturi ale Sfantului Serafim de Sarov<\/p>\n
Aminteste-ti mereu, ascultarea le intrece pe toate. Ea intrece postul si rugaciunea! Iar noi nu numai ca nu trebuie sa o refuzam, trebuie sa alergam in intampinarea ei! Noi trebuie sa rabdam orice necaz care ar veni din partea fratilor fara sa ne tulburam si sa cartim.<\/p>\n
Sufletul trebuie alimentat si hranit cu Cuvantul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi ar trebui sa practicam lectura Noului Testament si a Psaltirii. Aceasta ar trebui facuta in picioare. Din aceasta lectura vine iluminarea mintii care este schimbata printr-o dumnezeiasca schimbare. Cel ce citeste Sfanta Scriptura primeste o caldura care in singuratate da nastere la lacrimi, prin care omul este incalzit iar si iar, umplut de daruri duhovnicesti, care dau o incantare mintii si inimii dincolo de orice inchipuire.<\/p>\n
Mai presus de toate, aceasta trebuie facuta pentru a dobandi pacea sufletului: \u201cPace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc.” (Ps.118,165). Este foarte util sa citesti intrega Biblie intr-un mod inteligent. Caci numai prin acest exercitiu singur, pe langa alte bune lucrari, Domnul nu-l va lipsi pe om de mila Sa, ci va inmulti darul sau de intelegere.<\/p>\n
Cei ce cu adevarat s-au hotarat sa slujeasca Domnului Dumnezeu trebuie sa se straduiasca a-si aminti mereu de Dumnezeu si sa rosteasca rugaciunea catre Iisus Hristos.<\/p>\n
In biserica, atunci cand te rogi, e de folos sa stai cu ochii inchisi, cu o atentie concentrata si sa deschizi ochii doar cand te molesesti sau cand somnul iti da tarcoale si te face sa motai. Atunci ochii trebuie atintiti catre o icoana si catre lumina candelei ce arde dinaintea ei.<\/p>\n
Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre.<\/p>\n
In fiecare zi sa dormi negresit noaptea patru ore – de la zece seara pana la doua noaptea. Daca te simti slabit, poti sa dormi si in timpul zilei. Pastreaza aceasta regula permanent pana la sfarsitul vietii tale, fiindca este absolut necesara pentru odihna capului tau. Eu insumi din tinerete am pastrat-o cu rigurozitate. Noi cerem mereu bunului Dumnezeu odihna in timpul noptii si astfel nu vei deveni neputincios, ci sanatos si vesel.<\/p>\n
Nu oricine isi poate impune siesi o regula severa de asceza in toate, sau sa se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decat sa-i dezvaluie slabiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupeasca, sufletul slabeste si el. In special, vinerea si miercurea, si mai ales in timpul celor patru posturi, trebuie luata o masa o data pe zi, iar ingerul Domnului se va apropia de tine. La pranz mananca suficient, la cina fii moderat.<\/p>\n
Dar un trup care este epuizat de penitenta si de boala trebuie intarit printr-un somn moderat, hrana si bautura moderate indiferent de perioada de timp.<\/p>\n
Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul. Sfintii Parinti aveau mereu un duh de pace si, fiind binecuvantati cu harul lui Dumnezeu, traiau mult.<\/p>\n
Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea : \u201csi pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus”\u00a0 (Filip. 4,7) Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace. Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi.<\/p>\n
Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: \u201ctulburatu-m-am si n-am grait”\u00a0 (Ps. 76, 4) Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca \u201ctrebuie evitata acedia”\u00a0 si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta. Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului.<\/p>\n
Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun.<\/p>\n
Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert.<\/p>\n
Oricine a invins patimile a invins si deprimarea. Veselia nu e pacat. Ea alunga plictiseala; si din plictiseala vine intristarea (acedia) si nimic nu e mai rea ca aceasta. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face raul este pacat. Dar a spune un cuvant bun, prietenos sau plin de veselie, asa incat toata lumea sa se simta in buna dispozitie in prezenta lui Dumnezeu si nu intr-o stare de intristare, nu este deloc un pacat.<\/p>\n
Daca nu suntem de acord cu gandurile rele sugerate de diavol, facem un lucru bun. In timpul acestor atacuri, trebuie sa te indrepti cu rugaciunea catre Domnul Dumnezeu, asa incat scanteia patimilor celor rele sa fie alungata de la bun inceput. Atunci flacara patimilor nu va mai creste.<\/p>\n
Trupul este robul, sufletul este stapanul. Si de aceea, mila lui Dumnezeu este cu noi atunci cand trupul este slabit si extenuat de boli; caci , in acest fel, patimile slabesc si omul devine normal. Dar boala trupeasca in sine este ceva nascut din pricina patimilor. Inlatura pacatul si boala va pleca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sf\u00e2ntul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a n\u0103scut \u00een 19 iulie 1745. P\u0103rin\u0163ii s\u0103i, Isidor \u015fi Agatia Moshnina erau o familie de negustori bogati. Tat\u0103l lui era comerciant \u015fi spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii a \u00eenceput construc\u0163ia unei catedrale \u00een Kursk pe care n-a apucat s-o mai vad\u0103 terminat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":168,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","ast-disable-related-posts":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-143","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/143","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=143"}],"version-history":[{"count":12,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/143\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":170,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/143\/revisions\/170"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/media\/168"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=143"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=143"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=143"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\"http:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-content\/uploads\/2012\/07\/serafimsarov.jpg\" "\\"serafimsarov\\"")
<\/a><\/p>\n