{"id":33,"date":"2012-03-18T19:57:55","date_gmt":"2012-03-18T17:57:55","guid":{"rendered":"http:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/?p=33"},"modified":"2012-07-25T09:42:01","modified_gmt":"2012-07-25T07:42:01","slug":"omul-care-planta-copaci","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/omul-care-planta-copaci\/","title":{"rendered":"Omul care planta copaci"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Un umanist \u015fi militant pentru mediu cu mult \u00eenaintea timpului s\u0103u, scriitorul francez Jean Giono (1895-1970) s-a inspirat din propria experien\u0163\u0103 \u015fi din istoria regiunii de ba\u015ftin\u0103 pentru a scrie “Omul care planta copaci”. \u00cen 1913, dup\u0103 terminarea liceului, scriitorul francez pleac\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 lumea despre care doar citise. A pornit s\u0103 colinde regiunea din sudul Fran\u0163ei, Povence, o regiune de dealuri \u015fi mun\u0163i defri\u015fat\u0103 de r\u0103utatea oamenilor. Scriitorul a \u00eent\u00e2lnit pe drum sate p\u0103r\u0103site, cu f\u00e2nt\u00e2ni seci, cu urmele unor r\u00e2uri care \u00eencetaser\u0103 de mult s\u0103 curg\u0103. Dup\u0103 zile de peregrinare, Jean a \u00eent\u00e2lnit un singur suflet \u00een pustietatea aceea. Era un cioban de vreo 50 de ani care arareori vorbea. \u00cel chema Elzear Bouffier. Avea cu el vreo 30 oi pe care le p\u0103\u015ftea toat\u0103 ziua. Avusese o ferm\u0103 la c\u00e2mpie. \u00ce\u015fi \u00eemplinise via\u0163a acolo. Dar \u015fi-a pierdut unicul fiu, apoi so\u0163ia. Se retr\u0103sese \u00een singur\u0103tate, unde \u00eei pl\u0103cea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 molcom, cu oile \u015fi c\u00e2inele s\u0103u. Se g\u00e2ndise c\u0103 \u0163inutul moare din lips\u0103 de copaci. A\u015fa c\u0103 a \u00eenceput s\u0103 planteze…<\/p>\n

\u201ePentru ca o fiin\u0163a uman\u0103 s\u0103-\u015fi dezv\u0103luie calit\u0103tile cu adev\u0103rat excep\u0163ionale, trebuie s\u0103 ai norocul s\u0103 o po\u0163i observa \u00een activitate de-a lungul anilor. Dac\u0103 aceast\u0103 activitate e despuiat\u0103 de orice egoism, dac\u0103 ideea care o c\u0103l\u0103uzeste e de o generozitate exemplar\u0103, daca e absolut sigur c\u0103 nu a c\u0103utat nici o r\u0103splat\u0103 \u015fi c\u0103, mai mult, a l\u0103sat o amprent\u0103 vizibil\u0103 asupra lumii, ne afl\u0103m atunci, f\u0103r\u0103 riscul de a gre\u015fi, \u00een fa\u0163a unui caracter de neuitat.\u201d
\nAcum vreo patruzeci de ani f\u0103ceam o drume\u0163ie lung\u0103 pe ni\u015fte coame de munte absolut necunoscute de turi\u015fti; \u00een acea str\u0103veche regiune a Alpilor care ajunge p\u00e2n\u0103 la Proven\u0163a. Regiunea e delimitat\u0103 la sud-est \u015fi la sud de cursul mijlociu al r\u00e2ului Durance, \u00eentre Sisteron \u015fi Mirabeau; la nord, de cursul superior al r\u00e2ului Drome, de la izvoare p\u00e2n\u0103 la Die; la est, de c\u00e2mpiile comitatului Venaissin \u015fi de pere\u0163ii abrup\u0163i ai muntelui Ventoux. Ea cuprinde toat\u0103 partea de nord a departamentului Alpilor din Proven\u0163a de Sus, sudul departamentului Drome \u015fi o mic\u0103 enclav\u0103 din Vaucluse.
\n\u00cen momentul \u00een carte am pornit \u00een lunga drume\u0163ie \u00een aceste \u0163inuturi pustii, am \u00eent\u00e2lnit doar stepe gola\u015fe \u015fi monotone, situate cam la 1200-1300 metri altitudine. Nu cre\u015ftea pe acolo dec\u00e2t lavand\u0103 s\u0103lbatic\u0103. Am traversat acest \u0163inut \u00een toat\u0103 lungimea sa \u015fi dup\u0103 trei zile de mers, m\u0103 aflam \u00eentr-o dezolare total\u0103. Mi-am ridicat cortul \u00een apropierea unui sat p\u0103r\u0103sit.
\nNu aveam ap\u0103 din ajun \u015fi trebuia s\u0103 g\u0103sesc undeva. Casele, \u00eenghesuite ca un cuib b\u0103tr\u00e2n de viespi, de\u015fi \u00een ruin\u0103, m-au f\u0103cut s\u0103 cred c\u0103 odinioar\u0103 a existat acolo o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 sau un pu\u0163. Am g\u0103sit, \u00eentr-adev\u0103r, o f\u00e2nt\u00e2n\u0103, dar era secat\u0103. Cele cinci-\u015fase case f\u0103r\u0103 acoperi\u015furi, m\u0103cinate de v\u00e2nt \u015fi de ploi, capela cu clopotni\u0163a pr\u0103bu\u015fit\u0103, toate erau or\u00e2nduite a\u015fa cum sunt casele \u015fi capelele \u00een satele locuite, dar toat\u0103 via\u0163a din ele disp\u0103ruse. Era o zi frumoas\u0103 de iunie, cu soare, dar pe aceste p\u0103m\u00e2nturi f\u0103r\u0103 nici un loc mai ad\u0103postit \u015fi situate pe culme, aproape de cer, v\u00e2ntul sufla cu brutalitate insuportabil\u0103. Vuietul lui printre pere\u0163ii goi ai caselor era ca mugetul unei s\u0103lb\u0103ticiuni deranjate \u00een timpul mesei.
\nA trebuit s-o pornesc mai departe. Dup\u0103 cinci ore de mers, \u00eens\u0103 nu g\u0103sisem ap\u0103 \u015fi nimic nu-mi d\u0103dea vreo speran\u0163\u0103 c\u0103 voi g\u0103si. Peste tot, aceea\u015fi usc\u0103ciune, acelea\u015fi ierburi lemnoase. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 z\u0103resc \u00een dep\u0103rtare o mic\u0103 siluet\u0103 neagr\u0103, \u00een picioare. Am luat-o drept un trunchi de copac solitar. La noroc, m-am \u00eendreptat spre ea. Era un cioban. \u00cen preajma lui se odihneau vreo treizeci de oi, culcate pe p\u0103m\u00e2ntul fierbinte. Mi-a dat s\u0103 beau din plosca lui \u015fi, pu\u0163in mai t\u00e2rziu, m-a condus la st\u00e2na situat\u0103 \u00eentr-o vale a podi\u015fului. \u00ce\u015fi scotea apa \u2013 excelent\u0103 \u2013 dintr-o scobitur\u0103 natural\u0103, foarte ad\u00e2nc\u0103, deasupra c\u0103reia instalase un scripete rudimentar. Acest om vorbea pu\u0163in. E ceva caracteristic celor solitari, dar pe el \u00eel sim\u0163eai sigur pe sine \u015fi plin de \u00eencredere \u00een aceast\u0103 siguran\u0163\u0103. Era un personaj insolit \u00een acest \u0163inut dezolant.
\nNu locuia \u00eentr-o caban\u0103, ci \u00eentr-o cas\u0103 din piatr\u0103 \u015fi se vedea foarte bine cum prin munca sa a reparat ruina pe care o g\u0103sise la venire. Acoperi\u015ful era solid \u015fi etan\u015f. V\u00e2ntul lovind \u0163iglele producea un zgomot asemenea m\u0103rii pe plaj\u0103. Gospod\u0103ria era \u00een ordine, vesela sp\u0103lat\u0103, parchetul m\u0103turat, pu\u015fca cur\u0103\u0163at\u0103 \u015fi uns\u0103; supa fierbea pe foc. Am observat atunci c\u0103 era proasp\u0103t b\u0103rbierit, c\u0103 nasturii erau solid cusu\u0163i, c\u0103 hainele \u00eei erau c\u00e2rpite cu at\u00e2ta migal\u0103 \u00eenc\u00e2t locurile reparate erau aproape invizibile. A \u00eemp\u0103r\u0163it supa cu mine \u015fi, cum i-am oferit apoi \u015fi eu punga de tutun, mi-a spus c\u0103 nu fumeaz\u0103. C\u00e2inele, lini\u015ftit ca \u015fi el, era binevoitor, f\u0103r\u0103 slug\u0103rnicie.
\nSe \u00een\u0163elegea de la sine c\u0103 voi petrece noaptea acolo; satul cel mai apropiat fiind la o zi jum\u0103tate de mers. \u015ei, pe deasupra, cuno\u015fteam perfect specificul rarelor sate din aceast\u0103 regiune. Sunt vreo patru sau cinci, situate departe unele de altele, pe coastele mun\u0163ilor \u00een desi\u015furile de stejari albi, chiar la cap\u0103tul drumurilor carosabile. Sunt locuite de p\u0103durari care fac mangal. Ni\u015fte locuri unde se tr\u0103ie\u015fte jalnic. Familiile, \u00eenghesuite unele \u00een altele, \u00een acest climat de o duritate excesiv\u0103, at\u00e2t iarna, c\u00e2t \u015fi vara, ajung\u00e2nd, \u00een izolare, la o exasperare egoist\u0103.
\nAmbi\u0163ia ira\u0163ional\u0103 dep\u0103\u015fe\u015fte m\u0103sura, \u00een dorin\u0163a permanent\u0103 de a evada din acest loc.
\nB\u0103rba\u0163ii \u00ee\u015fi duc c\u0103rbunele la ora\u015f cu camioanele \u015fi se \u00eentorc acas\u0103. Calit\u0103\u0163ile cele mai solide se clatin\u0103 sub acest permanent du\u015f sco\u0163ian. Femeile \u00ee\u015fi mocnesc ranchiunele. Totul e supus concuren\u0163ei: at\u00e2t v\u00e2nzarea c\u0103rbunelui, c\u00e2t \u015fi banca din biseric\u0103, virtu\u0163ile care se ciocnesc unele de altele, viciile care se lupt\u0103 \u00eentre ele, b\u0103taia general\u0103 a viciilor \u015fi virtu\u0163ilor, f\u0103r\u0103 nici un r\u0103gaz. \u00cen plus, v\u00e2ntul, \u015fi el f\u0103r\u0103 r\u0103gaz, irit\u0103 nervii. Sunt epidemii de sinucideri \u015fi numeroase cazuri de nebunie, aproape \u00eentotdeauna uciga\u015f\u0103.
\nCiobanul care nu fuma merse s\u0103 caute un s\u0103cule\u0163 \u015fi r\u0103sturn\u0103 pe mas\u0103 o mul\u0163ime de ghinde. \u00cencepu s\u0103 le examineze una dup\u0103 alta cu mult\u0103 aten\u0163ie, separ\u00e2ndu-le pe cele bune de cele rele. Eu \u00eemi fumam pipa. M-am oferit s\u0103-l ajut.
\n\u00cemi spuse c\u0103 asta era treaba lui.
\n\u00centr-adev\u0103r: v\u0103z\u00e2nd grija cu care f\u0103cea aceast\u0103 munc\u0103, n-am insistat. At\u00e2ta a fost conversa\u0163ia noastr\u0103. C\u00e2nd a adunat \u00een gr\u0103mada celor bune un num\u0103r destul de mare de ghinde, le-a a\u015fezat c\u00e2te zece \u00eentr-un pache\u0163el. Elimina astfel, \u00een continuare, fructele mici sau cele sau pe cele care erau cr\u0103pate, c\u0103ci le examina \u00eendeaproape. C\u00e2nd a avut \u00een fa\u0163\u0103 o sut\u0103 de ghinde perfecte, s-a oprit \u015fi ne-am dus la culcare.
\nCompania acestui om te lini\u015ftea. I-am cerut a doua zi permisiunea s\u0103 r\u0103m\u00e2n toat\u0103 ziua la el. G\u0103si asta foarte natural, sau, mai exact, \u00eemi d\u0103du impresia c\u0103 nimic nu l-ar putea deranja. Aceast\u0103 odihn\u0103 nu-mi era absolut necesar\u0103, dar eram contrariat \u015fi voiam s\u0103 \u015ftiu mai mult. \u00ce\u015fi scoase turma \u015fi o duse la p\u0103scut. \u00cenainte de a pleca, a \u00eenmuiat \u00eentr-o g\u0103leat\u0103 cu ap\u0103 s\u0103cule\u0163ul \u00een care pusese ghindele alese \u015fi num\u0103rate cu grij\u0103. Am remarcat c\u0103, \u00een chip de baston, a luat o vergea de fier de grosimea degetului mare \u015fi lung\u0103 cam de un metru cincizeci. M-am pref\u0103cut c\u0103 m\u0103 odihnesc plimb\u00e2ndu-m\u0103, \u015fi am luat-o pe un drum paralel cu al lui. P\u0103\u015funea animalelor sale se afla \u00eentr-o v\u00e2lcea. \u015ei-a l\u0103sat turma \u00een paza c\u00e2inelui \u015fi a urcat spre locul unde m\u0103 aflam. M-am temut c\u0103 vine s\u0103-mi repro\u015feze indiscre\u0163ia, dar n-a fost nimic: era \u00een drumul s\u0103u \u015fi m\u0103 invit\u0103 s\u0103-l \u00eenso\u0163esc, dac\u0103 nu aveam altceva mai bun de f\u0103cut.
\nMergea la dou\u0103 sute de metri mai departe pe coam\u0103. Ajuns la locul unde dorea s\u0103 mearg\u0103, \u00ee\u015fi \u00eempl\u00e2nt\u0103 vergea de fier \u00een p\u0103m\u00e2nt. F\u0103cu astfel o groap\u0103,\u00a0 \u00een care puse o ghind\u0103, apoi astup\u0103 groapa. \u00ce\u015fi planta stejarii. L-am \u00eentrebat dac\u0103 p\u0103m\u00e2ntul era al lui. Mi-a r\u0103spuns c\u0103 nu. \u015etia el al cui era? Nu \u015ftia. Presupunea c\u0103 era un teren comunal, sau poate c\u0103 era al unor oameni c\u0103rora nu le p\u0103sa de el? El nu \u0163inea s\u0103-i cunoasc\u0103 pe proprietari. \u00ce\u015fi plant\u0103 astfel, cu deosebit\u0103 grij\u0103, cele o sut\u0103 de ghinde. Dup\u0103 masa de pr\u00e2nz, a \u00eenceput iar s\u0103 scoat\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163a. I-am pus, cred, \u00eentreb\u0103ri insistente, apoi el r\u0103spunse. De trei ani planta copaci \u00een aceast\u0103 pustietate. Plantase o sut\u0103 de mii. Din o sut\u0103 de mii , ie\u015fiser\u0103 dou\u0103zeci de mii. Din aceste dou\u0103zeci de mii, socotea c\u0103 va pierde \u00eenc\u0103 o jum\u0103tate din cauza roz\u0103toarelor sau din cauze de nimeni \u015fi imposibil de prev\u0103zut \u00een inten\u0163iile Providen\u0163ei.
\nR\u0103m\u00e2neau zece mii de stejari care vor cre\u015fte \u00een acest loc, \u00een care nu fusese nimic inainte. Abia \u00een acel moment am \u00eenceput s\u0103 fiu atent la v\u00e2rsta acestui om. Avea vizibil peste cincizeci de ani. Cincizeci \u015fi cinci, \u00eemi spuse. Se numea Elzeard Bouffier. Avusese o ferm\u0103 la c\u00e2mpie. \u00ce\u015fi \u00eemplinise via\u0163a acolo. Dar \u015fi-a pierdut unicul fiu, apoi so\u0163ia. Se retr\u0103sese \u00een singur\u0103tate, unde \u00eei pl\u0103cea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 molcom, cu oile \u015fi c\u00e2inele s\u0103u. Se g\u00e2ndise c\u0103 \u0163inutul moare din lips\u0103 de copaci. Mai spuse c\u0103, neav\u00e2nd treburi foarte importante, s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 remedieze aceast\u0103 stare de lucruri.
\nDuc\u00e2nd eu \u00eensumi pe atunci o via\u0163\u0103 solitar\u0103, \u00een ciuda v\u00e2rstei mele tinere, \u015ftiam s\u0103 m\u0103 apropii cu delicate\u0163e de suflete solitare. Am comis, totu\u015fi, o gre\u015feal\u0103. Tocmai v\u00e2rsta mea t\u00e2n\u0103r\u0103 m\u0103 f\u0103cea s\u0103 imaginez viitorul \u00een func\u0163ie de mine \u00eensumi \u015fi de o anumit\u0103 c\u0103utare a fericirii. I-am spus c\u0103 peste treizeci de ani ace\u015fti zece mii de stejari vor fi magnifici. \u00cemi spuse foarte simplu c\u0103, dac\u0103 Dumnezeu \u00eel va l\u0103sa \u00een via\u0163\u0103, peste treizeci de ani va fi plantat \u00eenc\u0103 mul\u0163i al\u0163ii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t ace\u015fti zece mii vor fi ca o pic\u0103tur\u0103 de ap\u0103 \u00eentr-o mare. Studia deja, de altfel, reproducerea fagilor \u015fi avea l\u00e2ng\u0103 casa lui o pepinier\u0103 r\u0103s\u0103rit\u0103 din jir. Port-altoiurile, pe care le protejase de oi printr-un grilaj, erau de toat\u0103 frumuse\u0163ea. Se g\u00e2ndea \u015fi la mesteceni, pentru locurile retrase din v\u0103i, unde, spuse el, o anumit\u0103 umiditate dormiteaz\u0103 \u00een ad\u00e2nc, la c\u00e2\u0163iva metri de la suprafa\u0163a solului.
\nNe-am desp\u0103r\u0163it a doua zi. \u00cen anul care a urmat, a \u00eenceput r\u0103zboiul din 1914, \u00een care am fost \u00eenrolat timp de cinci ani. Un soldat de infanterie nu se putea g\u00e2ndi deloc la copaci. Ca s\u0103 spun drept, \u00eent\u00e2mplarea aceasta nu-mi r\u0103mase \u00een minte; o consideram ca pe un fel de \u201cdada\u201d, o colec\u0163ie de timbre, \u015fi o uitasem.
\nIe\u015fit din r\u0103zboi, m\u0103 aflam \u00een posesia unei minuscule prime de demobilizare, dar cu dorin\u0163a de a respira pu\u0163in aer curat. F\u0103r\u0103 nici un g\u00e2nd \u2013 \u00een afar\u0103 de aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 \u2013 am apucat-o din nou pe drumul acelor \u0163inuturi pustii; regiunea nu se schimbase. Totu\u015fi, dincolo de satul mort am z\u0103rit, \u00een dep\u0103rtare, un fel de cea\u0163\u0103 gri care acoperea \u00een\u0103l\u0163imile, asemeni unui v\u0103l. Din ajun, \u00eencepusem s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la acest cioban, plantator de copaci. \u201eZece mii de stejari\u201c,mi-am spus, \u201cocup\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, un spa\u0163iu vast\u201c. V\u0103zusem murind prea mul\u0163i oameni, timp de cinci ani, ca s\u0103 nu-mi imaginez cu u\u015furin\u0163\u0103 moartea lui Elzeard Bouffier, mai ales c\u0103 la dou\u0103zeci de ani, consideri oameni de cincizeci ca ni\u015fte b\u0103tr\u00e2ni c\u0103rora nu le mai r\u0103m\u00e2ne altceva de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 moar\u0103. Nu murise. Era chiar foarte \u00een putere. \u00ce\u015fi schimbase meseria. Nu mai avea dec\u00e2t patru oi, care-i amenin\u0163au planta\u0163iile de copaci. C\u0103ci, spuse el (\u015fi eu o constatam), nu se sinchisise deloc de r\u0103zboi. Continuase imperturbabil s\u0103 planteze. Stejarii din 1910 aveau acum zece ani \u015fi erau mai mari dec\u00e2t mine \u015fi dec\u00e2t el.
\nR\u0103m\u0103sesem de-a dreptul f\u0103r\u0103 grai \u015fi, cum el nu vorbea, am petrecut toat\u0103 ziua t\u0103cu\u0163i, plimb\u00e2ndu-ne prin p\u0103durea lui. Aceasta avea \u00een trei tronsoane, unsprezece kilometri, pe cea mai mare l\u0103rgime. C\u00e2nd mi-am amintit c\u0103 totul ie\u015fise din m\u00e2inile \u015fi sufletul acestui om \u2013 f\u0103r\u0103 mijloace tehnice -, am \u00een\u0163eles c\u0103 oamenii ar putea fi la fel de eficace precum Dumnezeu \u00een alte domenii dec\u00e2t distrugerea. \u00ce\u015fi urm\u0103rise ideea, \u015fi fagii care \u00eemi ajungeau p\u00e2n\u0103 la umeri st\u0103teau m\u0103rturie. Stejarii erau mai viguro\u015fi \u015fi dep\u0103\u015fiser\u0103 v\u00e2rsta c\u00e2nd ar fi fost la discre\u0163ia roz\u0103toarelor; c\u00e2t despre planurile Providen\u0163ei, ca s\u0103 distrug\u0103 opera creat\u0103 ar fi trebuit s\u0103 recurg\u0103 de aici \u00eenainte la taifunuri.
\n\u00cemi ar\u0103t\u0103 ni\u015fte admirabile p\u00e2lcuri de mesteceni, care datau de cinci ani, adic\u0103 din 1915, din vremea c\u00e2nd eu luptam la Verdun. Populase toate v\u0103g\u0103unile, unde presupunea, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 exist\u0103 umiditate la suprafa\u0163a solului. Erau fragezi ca ni\u015fte adolescen\u0163i \u015fi foarte hot\u0103r\u00e2\u0163i. Crea\u0163ia d\u0103dea, de altfel, impresia c\u0103 se opereaz\u0103 \u00een lan\u0163. Nu-\u015fi f\u0103cea griji cu asta, \u00ee\u015fi continua cu \u00eend\u00e2rjire sarcina foarte simpl\u0103. Dar, cobor\u00e2nd prin sat, am v\u0103zut curg\u00e2nd ap\u0103 \u00een p\u00e2raiele care, de c\u00e2nd se \u015ftie, deveniser\u0103 seci. Aceste p\u00e2raie uscate avuseser\u0103 odinioar\u0103 ap\u0103, \u00een timpurile str\u0103vechi.
\nUnele din aceste sate triste, despre care am vorbit la \u00eenceputul relat\u0103rii mele, fuseser\u0103 construite pe locurile unor vechi sate galo-romane, din care r\u0103m\u0103seser\u0103 \u00eenc\u0103 urme; arheologii scormoniser\u0103 \u015fi g\u0103siser\u0103 c\u00e2rlige de undi\u0163\u0103 \u00een locuri unde, \u00een secolul XX, trebuia s\u0103 recurgi la cisterne pentru a avea pu\u0163in\u0103 ap\u0103. V\u00e2ntul \u00eempr\u0103\u015ftia \u015fi el unele semin\u0163e. Odat\u0103 cu apa, reap\u0103reau s\u0103lciile, r\u0103chita, paji\u015ftile, gr\u0103dinile, florile \u015fi un anumit mod de via\u0163\u0103. Transformarea se opera at\u00e2t de \u00eencet, \u00eenc\u00e2t devenea ceva firesc, f\u0103r\u0103 a provoca uimire. V\u00e2n\u0103torii care urcau spre locurile solitare, \u00een urm\u0103rirea iepurilor s\u0103lbatici sau a mistre\u0163ilor, constataser\u0103 mul\u0163imea de copaci tineri, dar o puseser\u0103 pe seama farselor naturale ale p\u0103m\u00e2ntului. De aceea, nu se atingeau de lucrarea acestui om. Dac\u0103 l-ar fi b\u0103nuit, i-ar fi creat probleme.
\nCine \u015fi-ar fi putut imagina, prin sate \u015fi \u00een administra\u0163ie, o asemenea \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare \u00een generozitatea cea mai minunat\u0103? \u00cencep\u00e2nd din 1920, nu trecea niciodat\u0103 mai mult de un an f\u0103r\u0103 s\u0103-l vizitez pe Elzeard Bouffier. Nu l-am v\u0103zut niciodat\u0103 ced\u00e2nd sau \u00eendoindu-se. \u015ei totu\u015fi Dumnezeu \u015ftie, dac\u0103 Dumnezeu \u00eensu\u015fi ne \u00eempinge la aceasta. N-am f\u0103cut socoteala triste\u0163ilor sale. Putem s\u0103 ne imagin\u0103m, totu\u015fi, c\u0103 pentru o asemenea reu\u015fit\u0103 a trebuit s\u0103 \u00eenving\u0103 adversit\u0103\u0163ile; c\u0103, pentru a asigura victoria unei astfel de pasiuni, a trebuit s\u0103 lupte cu disperarea. Plantase timp de un an mai mult de zece mii de ar\u0163ari. Au murit to\u0163i. Anul urm\u0103tor a abandonat ar\u0163arii, ca s\u0103 reia plantarea fagilor, care au crescut mai bine dec\u00e2t stejarii. Ca s\u0103 avem o idee c\u00e2t mai exact\u0103 despre acest caracter excep\u0163ional, nu trebuie s\u0103 uit\u0103m c\u0103 el se manifest\u0103 \u00eentr-o singur\u0103tate absolut\u0103, at\u00e2t de absolut\u0103 \u00eenc\u00e2t, spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii, pierduse obi\u015fnuin\u0163a de a vorbi.
\nSau, poate, nu-i mai vedea rostul?
\n\u00cen 1933, a primit vizita unui silvicultor \u00eenm\u0103rmurit. Acest func\u0163ionar i-a ordonat s\u0103 nu fac\u0103 foc afar\u0103, de team\u0103 s\u0103 nu pun\u0103 \u00een pericol cre\u015fterea acestei p\u0103duri naturale. Era pentru prima dat\u0103, \u00eei spuse acest om naiv, c\u0103 o p\u0103dure cre\u015ftea singur\u0103. \u00cen acea vreme, el mergea s\u0103 planteze fagi la doisprezece kilometri de cas\u0103. Pentru a evita traseul dus-\u00eentors \u2013 avea atunci \u015faptezeci \u015fi cinci de ani -, se g\u00e2ndea s\u0103 construiasc\u0103 o caban\u0103 de piatr\u0103 chiar pe locul planta\u0163iilor sale. Ceea ce a \u015fi f\u0103cut \u00een anul urm\u0103tor. \u00cen 1935, o adev\u0103rat\u0103 delega\u0163ie administrativ\u0103 a venit s\u0103 examineze p\u0103durea natural\u0103: un \u00eenalt func\u0163ionar silvic, un deputat \u015fi tehnicieni. Se pronun\u0163aser\u0103 multe cuvinte inutile. S-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 se fac\u0103 ceva \u015fi, din fericire, nu s-a f\u0103cut nimic, \u00een afar\u0103 de singurul lucru util: acela de a pune p\u0103durea sub protec\u0163ia satului \u015fi de a interzice t\u0103ierea lemnului pentru c\u0103rbune. C\u0103ci era imposibil s\u0103 nu fii subjugat de frumuse\u0163ea acestor copaci tineri, \u00een plin\u0103 putere. Ea \u00ee\u015fi exercit\u0103 vraja chiar \u015fi asupra deputatului.
\nAveam un prieten printre \u015fefii forestieri, care f\u0103cea parte din delega\u0163ie. I-am explicat misterul. \u00centr-una din zilele s\u0103pt\u0103m\u00e2nii urm\u0103toare am pornit \u00een c\u0103utarea lui Elzeard Bouffier. L-am g\u0103sit lucr\u00e2nd la dou\u0103zeci de kilometri de locul \u00een care avusese loc inspec\u0163ia. Acest \u015fef forestier nu degeaba era prietenul meu. Cuno\u015ftea valoarea lucrurilor. A \u015ftiut s\u0103 p\u0103streze secretul. I-am oferit ciobanului c\u00e2teva ou\u0103 aduse \u00een dar. Am \u00eemp\u0103r\u0163it masa frugal\u0103 \u00een trei \u015fi am petrecut c\u00e2teva ore contempl\u00e2nd \u00een t\u0103cere peisajul. Partea dinspre care veneam era acoperit\u0103 cu copaci \u00eenal\u0163i de \u015fase-opt metri. \u00cemi aminteam aspectul \u0163inutului \u00een 1913: pustiu \u2026
\nMunca lini\u015ftit\u0103 \u015fi ritmic\u0103, frugalitatea meselor \u015fi, mai ales, senin\u0103tatea sufletului, \u00eei d\u0103duser\u0103 acestui b\u0103tr\u00e2n o s\u0103n\u0103tate aproape solemn\u0103.
\nEra un atlet al lui Dumnezeu.
\nM\u0103 \u00eentrebam c\u00e2te hectare va mai acoperi \u00eenc\u0103 de copaci? \u00cenainte de a pleca, prietenul meu d\u0103du doar o singur\u0103 sugestie, legat\u0103 de anumite esen\u0163e care s-ar potrivi mai bine terenului de aici. N-a insistat. \u201cPentru simplu motiv\u201d, \u00eemi spuse apoi, \u201cc\u0103 acest om \u015ftie mai mult dec\u00e2t mine\u201c. Dup\u0103 o or\u0103 de mers \u2013 ideea prinz\u00e2nd contur -, ad\u0103ug\u0103: \u201c\u015etie mai mult dec\u00e2t oricine despre asta. A g\u0103sit un mjloc str\u0103lucit de a fi fericit\u201c. Datorit\u0103 acestui \u015fef forestier, at\u00e2t p\u0103durea, c\u00e2t \u015fi fericirea acestui om au fost ocrotite. Trei p\u0103durari au fost numi\u0163i de el pentru aceast\u0103 ocrotire \u015fi i-a speriat \u00een a\u015fa hal, \u00eenc\u00e2t r\u0103maser\u0103 insensibili la toate c\u0103nile cu vin pe care t\u0103ietorii le-ar fi putut oferi. P\u0103durea nu a fost \u00een pericol grav dec\u00e2t \u00een r\u0103zboiul din 1939. Automobilele func\u0163ion\u00e2nd atunci cu gazogen, lemnul nu ajungea niciodat\u0103. Au \u00eenceput s\u0103 fac\u0103 t\u0103ieri \u00een r\u00e2ndul stejarilor ce datau din 1910, dar aceste terenuri erau at\u00e2t de departe de re\u0163elele rutiere, \u00eenc\u00e2t intreprinderea se dovedi foarte nerentabil\u0103 din punct de vedere financiar.\u00a0 Ciobanul nu v\u0103zuse nimic. Era la treizeci de kilometri de acolo, continu\u00e2ndu-\u015fi lini\u015ftit munca, ignor\u00e2nd r\u0103zboiul din \u201939, cum ignorase \u015fi r\u0103zboiul din \u2018914. L-am v\u0103zut pe Elzeard Bouffier pentru ultima oar\u0103 \u00een iunie 1945. Avea atunci optzeci \u015fi \u015fapte de ani. Luasem din nou drumul pustiet\u0103\u0163ilor, dar acum, \u00een ciuda deterior\u0103rii \u00een care r\u0103zboiul adusese \u0163inutul, exista un autobuz care f\u0103cea leg\u0103tura \u00eentre Valea Durance \u015fi munte. Am pus pe seama acestui mijloc de transport relativ rapid faptul c\u0103 nu mai recuno\u015fteam locurile primelor mele drume\u0163ii. Mi se p\u0103rea c\u0103 drumul m\u0103 conducea prin locuri noi.
\nAm avut nevoie de un nume de sat, pentru a trage concluzia c\u0103 m\u0103 aflam, \u00eentr-adev\u0103r, \u00een aceast\u0103 regiune, odinioar\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103 \u015fi \u00een ruine.
\n\u00cen 1913, acest c\u0103tun de zece-dou\u0103sprezece case avea trei locuitori. Erau s\u0103lbatici, se detestau, tr\u0103iau din v\u00e2n\u0103toarea cu capcan\u0103: erau cam \u00een starea fizic\u0103 \u015fi moral\u0103 a oamenilor preistorici. Urzicile devorau, \u00een jurul lor, casele p\u0103r\u0103site. Condi\u0163ia lor era f\u0103r\u0103 speran\u0163\u0103. Nu aveau altceva de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 a\u015ftepte moartea: situa\u0163ie care nu predispunea deloc la virtute. Totul era acum schimbat. Chiar \u015fi aerul. \u00cen locul vijeliilor uscate \u015fi brutale care m\u0103 \u00eent\u00e2mpinau odinioar\u0103, sufla o briz\u0103 u\u015foar\u0103, \u00eenc\u0103rcat\u0103 de miresme. Un fo\u015fnet asemeni apei venea din mun\u0163i: era acela al v\u00e2ntului din p\u0103dure. \u00cen fine, un lucru \u015fi mai uimitor, am auzit adev\u0103ratul sunet al apei curg\u00e2nd \u00een bazin.
\nAm v\u0103zut c\u0103 f\u0103cuser\u0103 o f\u00e2nt\u00e2n\u0103, c\u0103 avea ap\u0103 din bel\u015fug \u015fi, ceea ce m-a impresionat mai mult, plantaser\u0103 l\u00e2ng\u0103 ea un tei, care putea s\u0103 aib\u0103 vreo patru ani, era deja gros, simbol incontestabil al unei rena\u015fteri. Pe de alt\u0103 parte, Vergnons p\u0103stra urmele unei munci pentru \u00eentreprinderea c\u0103reia este necesar\u0103 speran\u0163a. Speran\u0163a revenise, a\u015fadar. Se m\u0103turaser\u0103 ruinele, se demolaser\u0103 buc\u0103\u0163ile de ziduri deteriorate \u015fi se cl\u0103diser\u0103 din nou cinci case.
\nC\u0103tunul num\u0103ra de-acum dou\u0103zeci \u015fi opt de locuitori, dintre care patru familii tinere. Casele noi, proasp\u0103t tencuite, erau \u00eenconjurate de gr\u0103dini de legume, \u00een care cre\u015fteau amestecate, dar aliniate, legume \u015fi flori, varza \u015fi trandafirii, prazul \u015fi gura-leului, \u0163elina \u015fi anemonele. Era de-acum, un loc \u00een care doreai s\u0103 locuie\u015fti. \u00cencep\u00e2nd de acolo, am parcurs drumul pe jos.
\nR\u0103zboiul, din care abia ie\u015feam, nu permisese o via\u0163\u0103 foarte \u00eenfloritoare, dar Laz\u0103r ie\u015fise din morm\u00e2nt. Pe coastele pov\u00e2rnite ale muntelui vedeam lanuri mici de orz \u015fi secar\u0103 verde; \u00een fundul v\u0103ilor \u00eenverzeau c\u00e2teva p\u0103\u015funi. N-au trebuit dec\u00e2t cei opt ani care ne despart de acea perioad\u0103, pentru ca tot \u0163inutul s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 de s\u0103n\u0103tate \u015fi \u00eembel\u015fugare. Pe locul ruinelor pe care le v\u0103zusem \u00een 1913 se ridic\u0103 acum gospod\u0103rii curate, tencuite, care sunt imaginea unei vie\u0163i fericite \u015fi confortabile. Vechile izvoare, alimentate de ploile \u015fi z\u0103pezile pe care le re\u0163in p\u0103durile, au \u00eenceput iar s\u0103 curg\u0103. Apele lor au fost canalizate. L\u00e2ng\u0103 fiecare ferm\u0103, \u00een boschetele de ar\u0163ari, bazinele f\u00e2nt\u00e2nilor se revars\u0103 peste covoarele de ment\u0103 proasp\u0103t\u0103.
\nSatele au fost reconstruite \u00eencet-\u00eencet. O popula\u0163ie venit\u0103 de la c\u00e2mpie, unde p\u0103m\u00e2ntul se vinde scump, s-a fixat aici, aduc\u00e2nd tinere\u0163e \u015fi mi\u015fcare, spirit de aventur\u0103. \u00cent\u00e2lne\u015fti pe drum femei \u015fi b\u0103rba\u0163i bine hr\u0103ni\u0163i, b\u0103ie\u0163i \u015fi fete care \u015ftiu s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u015fi care au prins gust pentru serb\u0103rile de la \u0163ar\u0103. Dac\u0103 socotim fosta popula\u0163ie, de nerecunoscut de c\u00e2nd tr\u0103ie\u015fte \u00een lini\u015fte \u015fi pe noii veni\u0163i, atunci \u00eenseamn\u0103 c\u0103 mai mult de zece mii de persoane \u00eei datoreaz\u0103 fericirea lui Elzeard Bouffier.
\nC\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 un singur om, redus doar la simplele-i resurse fizice \u015fi morale, a fost \u00een stare s\u0103 fac\u0103 s\u0103 se iveasc\u0103 din pustiu acest \u0163inut al Canaanului, mi se pare c\u0103, la urma urmei, condi\u0163ia uman\u0103 este admirabil\u0103. Dar c\u00e2nd socotesc c\u00e2t\u0103 constan\u0163\u0103 \u00een m\u0103re\u0163ie sufleteasc\u0103 \u015fi \u00eend\u00e2rjire \u00een generozitate au fost necesare pentru a ob\u0163ine acest rezultat, sunt cuprins de un respect imens pentru acest b\u0103tr\u00e2n \u0163\u0103ran f\u0103r\u0103 cultur\u0103, care a \u015ftiut s\u0103 duc\u0103 la cap\u0103t aceast\u0103 oper\u0103 demn\u0103 de Dumnezeu. Elzeard Bouffier a murit \u00een pace \u00een1947, la azilul din Banon.
\n(Autor JEAN GIONO\/ Traducere: DOINA SOFIA LUNGU)
\nReproducerea acestui text este gratuit\u0103. JEAN GIONO dorea ca el s\u0103 fie r\u0103sp\u00e2ndit c\u00e2t mai mult posibil: el a f\u0103cut acest dar omenirii \u2013 e ceea ce a scris mai uman, dup\u0103 cum considera el.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un umanist \u015fi militant pentru mediu cu mult \u00eenaintea timpului s\u0103u, scriitorul francez Jean Giono (1895-1970) s-a inspirat din propria experien\u0163\u0103 \u015fi din istoria regiunii de ba\u015ftin\u0103 pentru a scrie “Omul care planta copaci”. \u00cen 1913, dup\u0103 terminarea liceului, scriitorul francez pleac\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 lumea despre care doar citise. A pornit s\u0103 colinde regiunea din sudul Fran\u0163ei, Povence, o regiune de dealuri \u015fi mun\u0163i defri\u015fat\u0103 de r\u0103utatea oamenilor.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":216,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","ast-disable-related-posts":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-33","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=33"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":218,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33\/revisions\/218"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/media\/216"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=33"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=33"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.isihasm.ro\/ortodox\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=33"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}